Fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, anunţa anul trecut că Ministerul Culturii a făcut un parteneriat cu proprietarii Hanului Solacolu pentru a putea accesa fondurile europene necesare restaurării. Noua conducere a Ministerului spune însă că respectivul parteneriat nu era fezabil.
„Hanul Solacolu este proprietate privată. Este monument de categoria B, deci de importanţă locală. Bani de la stat către privaţi nu se pot da deoarece înseamnă ajutor de stat. Anul trecut s-a încercat un parteneriat cu ONG-ul care administrează hanul pentru obţinerea de fonduri europene, deoarece ei nu pot depune fără noi un proiect pentru a obţine finanţare. Ca lucrurile sa meargă, ONG-ul trebuia să depună un studiu de fezabilitate. Nu l-au făcut deoarece nu au avut bani să-l facă. Acum căutăm alte surse de finanţare, posibil pe fonduri norvegiene. Căutăm soluţii. Noi nu putem să-i obligăm să renoveze clădirea. Proprietarii nu pot fi amendaţi fiindcă nu intervin asupra monumentului, doar l-au lăsat aşa”, ne-a declarat Cristian Pelivan, şeful biroului de comunicare al Ministerului Culturii.
Primăria Capitalei caută și ea soluţii
„În ceea ce priveşte situaţia imobilului din Calea Moșilor nr. 134-134A, sector 2, Primăria Municipiului Bucureşti va înstiinţa Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Direcţia pentru Cultură a Municipiului Bucureşti, Institutul Naţional al Patrimoniului şi Inspectoratul de Stat în Construcţii cu privire la situaţia clădirii, aceasta fiind singura cale pentru a identifica o soluţie viabilă pentru salvarea imobilului. În acest moment, conform competenţelor, instituţia noastră nu are la îndemână alte pârghii legale, în afara aplicării de noi sancţiuni contravenţionale, în conformitate cu prevederile art. 36, lit.b, din Legea nr. 422/2001 – republicată, privind protejarea monumentelor istorice, nu poate dispune alte măsuri”, se arată în răspunsul trimis de Primăria Capitalei.
Reprezentanţii municipalităţii spun că au constatat că hanul se află în stare avansată de degradare şi au aplicat două amenzi, fiecare în valoare de 4.000 lei, însă proprietarii nu au făcut nimic pentru a remedia situația.
„Primăria Municipiului Bucureşti – prin Direcţia Control a Direcţiei Generale de Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti a efectuat verificări la imobilul din Calea Moşilor nr. 134-134A, sector 2 şi s-a constatat că acesta se află într-o stare avansată de degradare, existând pericolul desprinderii unor elemente de faţadă, precum şi prăbuşirea unor segmente ale construcţiilor. Având în vedere faptul că proprietarii nu au luat măsuri pentru paza imobilului şi nici nu au efectuat lucrări de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de intreţinere ale acestuia în condiţiile legii, s-au aplicat sancţiuni contravenţionale în conformitate cu prevederile art. 36, lit.b, din Legea nr. 422/2001 – republicată, privind protejarea monumentelor istorice. Procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei au fost contestate şi soluționate de instanţele de judecată favorabil nouă. Procesele au durat câțiva ani”, se mai arată în răspunsul formulat de instituţie.
Dan Cristian Popescu, viceprimarul sectorului 2 (pe raza căruia se află hanul) spune că nu are nicio pârghie pentru a rezolva situaţia
„Eu am propus să majorăm de anul viitor impozitul cu până la 500% pentru proprietarii care lasă în paragină clădirile şi terenurile. Capitala ne-a dat permisiunea să facem această majorare. În rest, noi nu avem ce face deoarece este monument istoric şi este de competenţa Primăriei Capitalei”, a declarat Dan Cristian Popescu, viceprimarul sectorului 2.
Totuşi, potrivit legislaţiei în vigoare clădirea poate fi expropriată sau răscumpărată, însă nu s-a iniţiat nimic în acest sens. În plus, distrugerea unui monument poate fi infracţiune potrivit legii, proprietarii având obligaţia să îngrijească clădirea, iar dacă nu au bani să o restaureze o pot vinde, Ministerul Culturii și Primăria Capitalei având posibilitatea să exercite dreptul de preemțiune (cele două instituții sunt întrebate înaintea altor cumpărători dacă doresc să cumpere clădirea).
Art. 10.
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
(2) Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică și de amenajare a teritoriului, la nivel național și local.
(3) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice și a zonelor de protecție a acestora sau instituirea unor servituți poate fi inițiată și aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
Art. 36
(1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:
a) să întreţină, să folosească şi să exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, conform art. 17;
b) să asigure paza, integritatea şi protecţia monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii (…).Articolul 55
(1) Constituie contravenţii la regimul de protejare a monumentelor istorice, a zonelor lor de protecţie şi a zonelor protejate următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
a) executarea de lucrări asupra unui imobil după declanşarea procedurii de clasare, asupra unui monument istoric, în zona sa de protecţie sau în zonele protejate fără avizul Ministerului Culturii sau al serviciilor deconcentrate ale acestuia, după caz;
b) încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 36 de către proprietar sau de către titularul dreptului de administrare a unui monument istoric;
Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, iar cele menţionate la alin. (1) lit. b) se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii lor.
Potrivit Legii 153/2011 privind măsuri de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor (Legea fațadelor), Primăria Capitalei avea obligația de a inventaria clădirile dărăpănate, să notifice proprietarii, iar dacă aceștia nu le reparau până la finalul anului 2013, administrația locală urma să facă lucrările și să recupereze banii de la proprietari. Legea însă nu a fost pusă în practică de municipalitate. Primăria a început să inventarieze clădirile, însă nu a făcut regulamentul de aplicare a legii și aici s-au blocat lucrurile.
„Deţinătorii de orice fel ai clădirilor care, prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrală, pun în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei şi/sau afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit şi a spaţiilor publice urbane, în temeiul şi cu respectarea legislaţiei în vigoare privind calitatea în construcţii şi a prezentei legi, sunt obligaţi ca, din proprie iniţiativă, să ia măsuri de realizare a lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor”, se arată în „Legea fațadelor”.
Pentru a sprijini proprietarii/administratorii să-și reabiliteze fațadele clădirilor, Guvernul facilitează acordarea de credite bancare cu garanție guvernamentală și cu dobândă subvenționată.
Aceste credite sunt acordate atât persoanelor fizice care dețin în proprietate un imobil cu fațadă degradată, cât și Asociațiilor de proprietari.
De asemenea, Primaria poate cofinanţa cheltuielile aferente lucrărilor de intervenţie la clădirile monument istoric, la clădirile amplasate în ansambluri şi situri clasate ca monument istoric, în zonele de protecţie a monumentelor istorice, la clădiri protejate datorită valorii lor culturale prin planuri urbanistice generale, la clădirile din zonele construite protejate sau din centrele istorice ale localităţilor, precum şi din staţiunile/localităţile/zonele turistice, balneare, climatice şi/sau balneoclimatice.
Citește aici Legea 153/2011.
Istoria hanului
Hanul Solacolu se află în Bucureşti, sector 2, pe Calea Moşilor nr. 134-134A şi este înscris în Lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucureşti la numărul 1560, cod LMI B-II-m-B-19262.
Imobilul a fost construit în 1859, la comanda fraților Solacoglu din Istanbul.
Construcția a fost afectată de un incendiu în timpul celui de-al doilea război mondial, dar și-a păstrat caracterul de locuință până spre sfârșitul anilor ’80, când a fost în pericol de demolare.
Pe lângă valoarea arhitecturală, hanul prezintă și o valoare memorială internațională, deoarece acolo a locuit Liuben Karavelov, lider al emigrației revoluționare bulgare, în ajunul Războiului de Independenţă, fapt amintit de o placă comemorativă, amplasată pe faţada clădirii de ambasada Bulgariei.
După anii 90, clădirea a fost în grija Primăriei Capitalei fiind locuită de mai multe familii repartizate de fostul ICRAL sau care ocupau ilegal spaţiul. În 1997, aflat încă în proprietatea Primăriei Generale, hanul a fost introdus în Planul Naţional de Restaurare pentru reabilitarea centrului istoric, însă nimic concret nu s-a întâmplat deoarece era în curs de retrocedare.
Clădirea Hanului Solacolu a fost retrocedată în aprilie 2003 moştenitorilor – Solacoglu Emilia, Solacolu Teodora – Emilia, Solacolu Bucur – Cristian şi Solacolu Ion Şerban – în baza Dispoziţiilor Primarului General nr. 981/2003 şi nr. 1192/2003.
După ce au intrat în posesia bunului, proprietarii au declarat că ar vrea să restaureze hanul, însă nu au bani.
Şi după retrocedare oameni fără locuinţă au continuat să stea acolo, proprietarii reuşind să scape de chiriaşii nedoriţi abia în 2008, după mai multe razii ale Poliţiei, care a descoperit că în această casă a funcţionat şi un bordel.
Acoperişul hanului s-a prăbuşit în 2010 deoarece proprietarii nu au făcut nimic pentru a pune în siguranţă clădirea.
„Ni s-a luat o clădire salubră, o clădire decentă în centrul Bucureştiului şi ni s-a dat înapoi o groapă de gunoi. Am alcătuit un proiect de reabilitare a clădirii, de redare a funcţionalităţii ei. Realizarea acestui proiect implică o sumă foarte mare de bani pe care nu o avem. Am încercat să găsim investitori însă nu am găsit”, a declarat presei unul din moştenitorii clădirii, în 2010, după ce acoperişul Hanului Solacolu s-a prăbuşit, iar subiectul a ajuns în atenţia presei.
E greu de crezut ca din starea actuala se mai poate reabilita ceva.
In loc de abordari punctuale cred ca ar trebui revazuta situatia de ansamblu. In momentul de fata statul declara diverse cladiri „monument istoric” (adica de interes pentru stat/comunitate), dar nua re niciun instrument prin care sa-si manifeste acest „interes”. Trebuie pur si simplu sa copiem un model dintr-un oras care a reusit sa-si conserve centrul istoric. Viena sau ceva asemanator.
Vaicareala pe langa o cladire sau alta seamana izbitor cu povestea drobului de sare.
A, si sa nu uit: pe strada alaturata, Pictor Luchian, cladirile de la nr 14 au fost demolate in intregime.
Ia verificati !!!!