Cazul Nadăș, asupra căruia Inițiativa pentru o Justiție Curată s-a aplecat în detaliu, într-o abordare retrospectivă, se mai judecă încă și în prezent. Și abia de puțină vreme au început să apară primele motive de speranță pentru sătenii care, în tot acest răstimp, au trăit cu spaima că își vor pierde casele și pământurile. Cauza? Ei bine, după cum se va vedea, „neglijența” unui notar…
Un notar neatent și un testament fals…
În 2002, în fața notarului arădean Adrian Vlai se prezintă soții Mihai și Viorica Colțeu. Aceștia solicită, în baza unui testament, să le fie eliberat un certificat de calitate de moștenitor, în urma decesului Ecaterinei Mairovitz, pe care o îngrijiseră în ultimii ani de viață. Femeia – susțineau soții Colțeu – le-ar fi lăsat moștenire bunurile ce aparținuseră familiei grofului Iosif Grosz, a cărei unică moștenitoare Ecaterina Mairovitz se pretindea.
Și de aici începe, practic, odiseea controversatului caz Nadăș.
Pentru că, ignorând evidențele relevate de actele de identitate ale celor doi martori și eludând conținutul unor înscrisuri din arhivele Statului, notarul Adrian Vlai le eliberează soților Colțeu certificatul de calitate de moștenitor solicitat.
Scurt periplu în istoria Nadășului
Este momentul acum să facem o scurtă incursiune în istoria Nadășului, pentru a înțelege mai bine cum s-au întâmplat lucrurile…
La începutul veacului XX, satul, cu cele peste 8 000 de hectare ale sale, e dobândit la licitație de groful Josif Grosz. În 1910, acesta se căsătorește cu Elena (născută Weisz), din căsătoria celor doi nerezultând niciun urmaș. În urma exproprierilor ce au avut loc în intervalul 1913 – 1921 și ca urmare a vânzărilor de pământ către localnici, proprietatea grofului Grosz se împuținează cu aproximativ 4 000 de hectare. Când rămâne văduvă, Elena Grosz – Weisz vinde succesiv ce îi mai rămăsese, adică în jur de 4 700 de hectare de pădure, către o societate – „Forestiera Nadăș”, ce aparținea în procent de 80% unui anume domn Micloși. Din proprietatea „Forestiera Nadăș”, pădurea ajunge, la naționalizarea din 1948, în proprietatea Statului român.
De niciunul dintre toate aceste detalii, însă, notarul arădean Adrian Vlai pare că nu a ținut cont. I-a fost de-ajuns, se pare, declarația celor doi martori potrivit căreia Ecaterina Mairovitz – femeia îngrijită de familia Colțeu ar fi fost una și aceeași persoană cu fiica surorii soției grofului Josif Grosz. Ba mai mult, ulterior, pe parcursul sinuos al cazului Nadăș, avea să rezulte, în fapt, din declarația unuia dintre cei doi martori – care a fost audiat după ce în ecuația procesului a intervenit DNA (detalii, aici ) – că acesta nu ar fi declarat vreodată că le-a cunoscut pe surorile Weisz. Martorul a precizat și că nu i-a fost citită declarația proprie înainte să o semneze și nici nu i-a fost înmânată de către notar o copie a acesteia. Mai mult, după începerea procesului, martorul ar fi fost contactat de către Mihai Colțeu, în tentative de a i se sugera ce să declare la audieri.
Sentințe controversate, emise pe bandă rulantă
Să revenim acum, însă, la momentul când familiei Colțeu i-a fost eliberat certificatul de calitate de moștenitor. Căci în baza acestui înscris soții Mihai și Viorica Colțeu solicită nici mai mult, nici mai puțin decât restabilirea dreptului de proprietate asupra celor peste 8 000 de hectare ce îi aparținuseră, în 1901, grofului Grosz.
În fața acestei cereri, oficialitățile locale se dovedesc compliante. Ori, poate, doar temătoare. Oricum, nimeni nu pare să îndrăznească să se opună solicitării de împroprietărire a soților Colțeu.
Fără să își ridice semne de întrebare, primarul din Nadăș începe demersurile de împroprietărire a soților Colțeu. Acesta evită să îi informeze pe săteni că le-ar putea fi periclitate proprietățile.
Apoi, în 2009, judecătorul Aurel Tripa, de la Judecătoria Ineu (condamnat în iunie 2014 pentru luare de mită – detalii, aici ), dispune înregistrarea familiei Colțeu în Cartea Funciară, fără a solicita documentația cadastrală. Adică în mod ilegal.
Comisia Județeană de Fond Funciar și Romsilva Arad se opun acestei decizii. Instanța dă câștig de cauză familiei Colțeu, fără să pună sub semnul îndoielii validitatea certificatului de calitate de moștenitor eliberat de notarul Adrian Vlai. Comisia Județeană și reprezentanții Romsilva Arad fac recurs. După admiterea recursului, acesta e atacat din nou de familia Colțeu, cu contestație în anulare. Un complet de trei judecători decide însă că soluția inițială pronunțată de Judecătoria Ineu rămâne în vigoare. Recursurile sătenilor la Tribunalul Arad ajung să fie judecate de fiecare dată de complete conduse de judecătorul Horia Oprean. Iar avocatul familiei Colțeu este un fost președinte al Tribunalului Arad, Nicolae Crăciun.
Prejudiciu de 20 de milioane de euro adus Statului român de către noii stăpâni ai Nadășului prin tăierile de pădure
În baza deciziilor Judecătoriei Ineu, soții Colțeu și fiica lor, Simona Ilieș, își intră în drepturile de…stăpâni ai extravilanului Nadășului. Înființează rapid un ocol silvic privat și încep să taie și să vândă lemn din pădurea care – pretind ei – le aparține.
Potrivit estimărilor ulterioare, paguba produsă Statului român s-ar ridica la nu mai puțin de 20 de milioane de euro. Și, pentru a avea o reprezentare corectă a dimensiunii complete a jafului, la această sumă ar trebui să se adauge și subvențiile pe care, de-a lungul timpului, familia Colțeu le-a primit de la APIA pentru suprafețele de teren agricol deținute în extravilanul Nadășului.
Nici asta însă nu e tot…Pentru că, spun unii săteni – sub protecția anonimatului – pe domeniul privat de vânătoare al familiei Colțeu ar fi beneficiat în acești ultimi ani de ospitalitate multe dintre oficialitățile județului, dar și magistrați și alți potentați ai momentului. Oamenii se tem însă să spună mai mult despre toate acestea. Poate și pentru că nu pot aduce dovezi…
Fapt este că mulți dintre săteni și-au pierdut nădejdea că „în lege”, acolo unde își caută dreptatea de mai bine de zece ani, situația lor își va mai găsi rezolvare… Unii dintre ei și-au pierdut de-a lungul timpului încrederea și în avocatul arădean Stelian Lupu, care i-a reprezentat. Fiindcă – spun unii – li s-a părut, la un moment dat, că acesta prea ar ține partea soților Colțeu…
Noi informații la dosar și o solicitare de revizuire a sentinței inițiale
În 2013, o descendentă a familiei Micloși – cea care deținuse „Forestiera Nadăș” – îi prezintă avocatului sătenilor dovezi ce atestă cumpărarea, de la soția grofului Grosz, a celor 4 700 de hectare de pădure.
Noile informații oferă premise pentru deschiderea procedurii de revizuire a sentinței civile nr. 657 de retrocedare, pronunțată în 30 martie 2006 de Judecătoria Ineu. RNP Romsilva și Comisia Județeană de Fond Funciar Arad fac recurs, la jumătatea lunii iunie 2013. Pe fond, cererea de revizuire e respinsă, fără motivare, de către judecătoarea Floriță Boloș (care, la numai câteva săptămâni distanță, avea să fie reținută de procurorii DNA pentru luare de mită – detalii, aici.
Dinspre finalul lui 2013 de caz începe să se ocupe pro bono avocatul Vasilica Coroiu.
Și încet-încet, încep să apară motive ce îi îndreptățesc pe sătenii din Nadăș să (mai) spere….
Testamentul fals și momentul în care cercul vicios se închide…
În prezent, procesul de revizuire a sentinței de retrocedare emisă în martie 2006 de Judecătoria Ineu se judecă la Judecătoria Făgăraș (detalii, aici ).
Iar la Curtea de Apel Timișoara, la termenul din 13 iulie a.c. (detalii, aici ), instanța a conchis că testamentul în baza căruia notarul Adrian Vlai a eliberat certificatul de calitate de moștenitor ar fi fost…un fals. Un înscris care nu îi îndreptățește, așadar, cu niciun chip pe soții Colțeu să revendice Nadășul. Fiindcă, printre altele, Ecaterina Mairovitz nici măcar nu era unica moștenitoare a familiei Grosz. Și nici nu deținea în proprietate bunurile pe care pretinsese că le lasă moștenire.
Cum de la momentul „tălmăcirii” testamentului în favoarea soților Colțeu au trecut însă mai mult de zece ani, notarul implicat ar putea scăpa de răspundere… Cel puțin în acest caz. Pentru că despre alte practici de lucru cel puțin controversate ale notarului arădean Adrian Vlai vom vorbi și într-un alt material…