Situată lângă Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, clădirea de pe strada Domnească nr. 61 este de două ori monument istoric. Pentru arhitectura sa frumoasă şi elementele decorative de pe faţadă a fost clasată pe Lista Monumentelor Istorice gălăţene cu indicativul GL-II-m-B-03020, sub numele de „Casa Gheorghiade”, datată 1880. De asemenea, clădirea este parte a Ansamblului Urban „strada Domnească” – cod GL-II-a-B-03010.
După cum am aflat de la Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi, clădirea i-a aparţinut lui Gheorghe Ghiorghiade, unul dintre oamenii avuţi ai oraşului, care deţinea moşii, fabrică de vacs şi de cerneală la Galaţi, şi se ocupa de comerţ. Clădirea a ajuns, în 1934, în proprietatea Liceului de Fete „Mihail Kogălniceanu”. Instituţia de învăţământ a cumpărat-o, cu acordul Casei Şcoalelor şi Cultelor, la o licitaţie organizată în urma unei executări silite a lui Gheorghiade.
Potrivit avocatei Gabriela Dimofte, care a luptat în instanţă pentru ca imobilul să rămână al judeţului şi oraşului „din 1934 clădirea a devenit practic o instituţie publică de învăţământ”, sub diferite denumiri, în prezent fiind sediul Centrul Cultural „Dunărea de Jos” în cadrul căruia funcţionează Şcoala de Arte.
Directoarea Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, Florina Zaharia, ne-a declarat că, în anul 2004, clădirea a fost renovată complet şi recompartimentată graţie unei investiţii de peste 1,63 milioane de lei.
Atunci s-a început construirea, în partea de vest, a unei săli de spectacole necesară pentru festivalurile şi evenimentele culturale organizate de instituţie. „Din cauza procesului, proiectul sălii de spectacole nu a putut fi dus la capăt şi nici nu am putut să accesăm fonduri europene sau de la Consiliul Judeţean. Şi tot din cauza litigiului în ultimii cinci ani nu s-au mai făcut reparaţii capitale, ci doar lucrări de întreţinere şi reparaţiile necesare şi urgente”, a declarat Florina Zaharia
38 de termene şi-o strămutare
Conform avocatei Gabriela Dimofte, dosarul de retrocedare a clădirii şi a terenului de 1.300 de metri pătraţi de sub ea a fost deschis în anul 2012 la Tribunalul Galaţi de către moştenitorii familiei Popovici. „Probabil ştiţi că, în general, s-au dat multe clădiri în Galaţi şi aceasta este o clădire frumoasă, renovată, care arată foarte bine. Petenţii susţineau că ei au fost proprietari şi că le-au fost luate abuziv terenul şi clădirea prin Decretul 92 din 1950. Noi a trebuit să demonstrăm că de fapt noi suntem proprietarii. A fost nevoie să studiem dosarele de la Arhivele Naţionale Galaţi şi Bucureşti, pentru a afla tot istoricul terenului şi imobilului de la 1920 până azi, o cercetare greoaie”, spune avocata.
„Iniţial dosarul a fost la Tribunalul Galaţi, dar au formulat cerere de strămutare la Târgu Mureş pentru că au considerat că există dubii şi bănuieli referitor la instanţele din Galaţi. Presiunea era foarte mare. Familia Popovici avea deja o hotărâre definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Ploieşti, prin care li s-a dat înapoi imobilul din Domnească nr. 67 (Casa Balş, monument de arhitectură n.r.). Câştigând un proces, pe aceleaşi apărări, exista riscul să câştige şi Domnească nr. 61. Acest lucru s-a întâmplat în primă instanţă: Tribunalul Târgu Mureş le-a dat câştig de cauză. Am atacat hotărârea şi, pe 7 iunie, Curtea de Apel s-a pronunţat definitiv şi irevocabil în sensul respingerii cererilor de retrocedare a terenului şi clădirii din Domnească nr. 61”, a povestit avocata.
Potrivit acesteia, cheltuielile de judecată – deplasările între Galaţi şi Târgu Mureş, cazarea, pentru că ar fi fost imposibil să parcurgă drumul dus-întors în aceeaşi zi plus onorariul avocatului – se ridică la 20.000 de lei, vor fi recuperate de autorităţi de la familia Popovici.
„Ne bucurăm că reuşim, după cinci ani de zile, să spunem că Centrul Cultural rămâne ceea ce este – o instituţie de cultură care pregăteşte anual 700 de elevi la Şcoala de Arte, care are peste zece festivaluri naţionale şi internaţionale de muzică, de poezie, de folclor”, a conchis directoarea Centrului Cultural, Florina Zaharia.
Foto: Anca Melinte, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi
Comments 2