Devalizarea cele mai mari fabrici de zahăr din Moldova perioadei comuniste ar putea rămâne fără vinovați după ce procurorii DNA au eșuat în a trage la răspundere un executor judecătoresc și un evaluator. După un proces în care prejudiciul a fost de peste 4 milioane de euro, instanța a decis, în primă instanță, achitări pe linie.
Procesul devalizării fostei fabrici de zahăr din Pașcani, județul Iași, a fost finalizat de o primă instanță cu achitări pe linie pentru persoanele pe care DNA le-a indicat vinovate pentru jaf.
După mai bine de doi ani de judecată, cele două persoane inculpate de procurorii anticorupție în 2014 pentru subevaluarea bunurilor fostului colos comunist au fost declarate nevinovate de Tribunalul Iași, decizia putând fi contestată de anchetatori.
Executorul judecătoresc Cristinel Dominte este unul dintre cei mai cunoscuți din breasla sa, în municipiul Iași. În trecut executor bancar al BCR, Dominte a fost inculpat în acest dosar alături de eveluatorul Vasile Negru. Cei doi au fost deferiți justiției pentru infracțiuni de abuz în serviciu. Primul dintre ei ar fi aprobat un raport de evaluare întocmit de cel din urmă, raport în care o serie de bunuri ale Nectar erau subevaluate cu 4,2 milioane de euro, spun procurorii.
În privința evaluatorului Vasile Negru, anchetatorii au considerat că ar fi încălcat „cu rea credință” o serie de norme bancare în acest fel cauzând prejuciul menționat fostei fabrici.
Instanța a stabilit însă că fapta lui Negru „nu este prevăzută de legea penală”, invocând și decizia 405/2016 a Curții Constituționale, privind abuzul în serviciu.
În cazul executorului Cristinel Dominte, judecătorii nu au invocat, potrivit minutei postate pe portalul instanțelor de judecată, hotărârea judecătorilor constituționali, însă au ajuns la concluzia că Dominte nu a săvârșit fapta „cu vinovăția prevăzută de lege”.
Pe lângă achitări, instanța a ridicat și sechestrele puse pe bunurile celor doi, respingând și pretențiile civile ale lichidatorului SC Nectar SA.
Statul va plăti cheltuielile judiciare din acest, doar în faza de urmărire penală, conform rechizitoriului, acestea fiind stabilite la 1.000 de lei.
Avocații celor doi inculpați au comentat „la cald” decizia instanței, pe care au considerat-o corectă.
„Întregul probatoriu administrat a relevat încă o dată că el (n.r. Cristinel Dominte) nu a ştiut şi nici nu avea cum să realizeze că raportul de evaluare care a stat la baza executării silite avea anumite carenţe extrem de subtile”, a precizat avocatul Ionuț Iftode, apărătorul executorului judecătoresc Cristinel Dominte.
Ce au reținut procurorii DNA în rechizitoriu
Potrivit anchetorilor, pe 17 mai 2004, Cristinel Dominte a pus în vânzare la o licitaţie publică, într-un dosar de executare al BCR, mai multe imobile, subevaluate, ce aparţineau societăţii comerciale Nectar SA Paşcani, la care statul avea la acea vreme capital majoritar.
„Bunurile respective au fost evaluate, în baza atribuţiilor de serviciu, de către inculpatul Negru Vasile, în calitate de inginer evaluator. Acesta, în cuprinsul rapoartelor de evaluare (contrar normelor tehnice ale unităţii bancare, ignorând şi valoarea contabilă sau cea luată în garanţie), a stabilit, cu rea-credinţă, că un teren cu suprafaţa de 349.223 mp deţinut de acea societate nu are niciun fel de valoare“, au precizat procurorii DNA.
Procurorii au mai notat că o dovadă a faptului că terenul propriu-zis era mai valoros decât imobilele situate pe el este chiar dezafectarea ulterioară a fabricii Nectar.
La licitaţia de pe 17 mai 2004, Nectar Paşcani, singura fabrică de zahăr din judeţul Iaşi, era cumpărată de firma Inter Woods Trading Group Paşcani. Licitaţia era organizată de BCR, iar în spatele firmei cumpărătoare se afla investitorul american Eli Nachman. În total, Nachamn plătea atunci pentru fabrică derizoria sumă de 20 de miliarde de lei vechi – în jur de 500.000 euro (la cursul de la vremea respectivă).
În trecut, înainte de privatizările eşuate, fabrica Nectar era cel mai mare producător de zahăr din Moldova. În prezent, în urma privatizării ineficiente, fabrica la care lucrau în comunism 20.000 de salariați a ajuns o ruină.