VIDEO Primăria Galați își construiește un nou sediu din metal și sticlă, într-o zonă protejată, lângă o clădire monument istoric. Proiectul este criticat de arhitecți și de societatea civilă

Ce s-a promis

„Ne dorim ca acest edificiu să fie integrat în ceea ce a mai rămas din oraşul vechi. Clădirea va fi una modernă, dar faţada va fi de dinainte de război. Încercăm să o reproducem astfel încât să o încadrăm în rândul clădirilor de patrimoniu de pe strada Domnească, care sunt şi aşa în număr foarte scăzut”, declara, în noiembrie 2012, primarul municipiului Galaţi la acea vreme, Marius Stan, după şedinţa Consiliului Local în care primise „undă verde” noua Primărie. Mai exact fusese aprobată preluarea, din patrimoniul judeţean în patrimoniul local, şi transformarea în sediu de Primărie a unui schelet îngropat în buruieni şi gunoaie. Ruină a regimului comunist, scheletul ar fi trebuit să fie „Sala Aplaudacilor”, o imensă sală de spectacole şi şedinţe PCR, începută înainte de Revoluţie şi abandonată. Şi cum administraţia locală avea nevoie de un sediu deoarece, din aprilie 2010 este chiriaşă într-o clădire de patrimoniu retrocedată fostului proprietar, s-a considerat că scheletul e numai bun de Primărie.

„Ca nuca-n perete”

Proiectul noii Primării a fost realizat de firma Atelier 3D SRL, contra sumei de 426.800 de lei fără TVA. Construcţia a început în august 2015, executant fiind SC Tancrad SRL, susţinut tehnico-profesional de Grupo Empresarial Magenta SA din Spania şi de cinci subcontractanţi – Forentis Inject SRL din Bucureşti, Cricons SRL, Spark SRL, Primo SRL şi Instal Proiect Gaz SRL din Galaţi. Costul lucrării: 23,3 milioane de lei fără TVA.

În vara anului 2016, când pe faţada de sticlă a noii Primării a crescut o copertină metalică, a izbucnit scandalul, aşa cum aţi putut citi pe platforma Justiţie Curată: „Ce le lipsea gălăţenilor? Cozoroc la Primărie”.

„O clădire cu sticlă, modernă, într-o zonă istorică, între două imobile monumente istorice. Total nearmonizată. Hai să ne gândim bine ce vrem: un centru istoric cu clădiri restaurate sau renunţăm şi plantăm câte o clădire precum nuca-n perete?”, protesta Bogdan-Radu Brînzan, preşedintele Asociaţiei „Galaţi, oraşul meu”, unul dintre ONG-urile care militează pentru restaurarea a ceea ce a mai rămas din oraşul vechi.

„Sunt foarte curios dacă „avionul” are avizul de la „Cultură”. Dar nu pot crede că-i adevărat. Între Palatul lui Ion Mincu şi casa lui Oscar Swab creşte un circ. Poate vine şi femeia cu mustaţă…”, comenta, ironic arhitectul Sergiu Porumboiu.

”Nu are nimeni dreptul să-mi spună cum să construiesc! Eu încerc să vin cu nişte elemente din arhitectura contemporană europeană, să fim şi noi cu un pas în Europa!”, replica, revoltat, proiectantul de specialitate al noii Primării, arhitectul Dan Ujeucă explicând că ceea ce neaveniţii au numit „cozoroc” este de fapt o marchiză, „element arhitectural caracteristic stilului deco” și că nu putea să facă „o aplecătoare”.

În varianta iniţială, fusese propusă o copertină mai mare, dar Comisia Zonală a Monumentelor Istorice Iaşi, după ce a analizat multiple variante ale proiectului, inclusiv scoaterea marchizei, a impus ca ea să nu depăşească balconul clădirii vecine, Casa Serfioti.

În prezent, „cozorocul” este îmbrăcat în sticlă „într-o structură de tip spider, nişte elemente pe care stă geamul fără ramă”, după cum explică arhitectul Dan Ujeucă, proiectantul clădirii.

Gălăţenii, însă, nu şi-au schimbat părerea şi compară noua Primărie fie cu o „autogară mai modernă”, fie cu un „hangar aviatic din anii marelui război”.

Ce spune Regulamentul Zonelor Construite Protejate

Dincolo de aceste remarci şi de orgolii, trebuie spus că noua clădire a Primăriei se înalţă în plină Zonă construită protejată a Galaţiului, reglementată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 63 din 26 februarie 2015. Noua construcţie este parte a unui Ansamblu urban cuprins pe Lista monumentelor istorice (cod GL-II-a-B-03010) și trebuie să respecte regulile urbanistice din această zonă.

„Zona construită protejată reprezintă aria de maximă reprezentativitate administrativă şi istorică pentru municipiul Galaţi. Ea menţine în mare măsură elemente de identitate istorică, culturală (monumente istorice clasate cu valori semnificative, dar şi clădiri cu valoare ambientală care susţin cadrul construit al unui centru omogen)”, precizează Regulamentul local de urbanism aferent Planului Urbanistic Zonal pentru Zone construite protejate în municipiul Galaţi, cuprins în HCL nr. 63 din februarie 2015, deci în vigoare la data la care a început construcţia noii Primării.

În ceea ce priveşte aspectul exterior al construcţiilor, Regulamentul prevede clar: „În toată zona construită protejată, orice clădire nouă va fi tratată sau concepută ca un element care trebuie să participe la compoziţia de ansamblu în care se integrează. Ea trebuie să contribuie la punerea în valoare a acelei zone, recomandându-se ca arhitectura şi plastica să se armonizeze cu caracterul zonei protejate”.

„Construcţiile noi vor respecta amplasarea în interiorul parcelei, înălţimea la cornişă, ritmul de plin /gol, tipul de tâmplărie, învelitoare şi materialele de finisaj ale faţadelor exprimate în construcţiile dominante în Zona Istorică de Referinţă din care fac parte”, subliniază Regulamentul.

Strada Domnească nr. 54, unde se înalţă noua Primărie, se află pe „axa principală, tradiţională a oraşului”, după cum o numeşte Regulamentul.

Concret, pentru zona respectivă se interzice „folosirea geamurilor reflectorizante”, „imitarea stilurilor arhitecturale străine zonei, suprafeţe vitrate de mari dimensiuni, imitaţiile de materiale sau utilizarea improprie a materialelor (placaje ceramice sau suprafeţe metalice strălucitoare)”.

Ba mai mult, se specifică negru pe alb: „Arhitectura noilor clădiri va respecta caracterul arhitectural general al zonei, înscriindu-se, înainte de toate, în scara definită de clădirile existente”.

În cazul nostru, clădirile existente sunt Palatul Administrativ, care găzduieşte Instituţia Prefectului, şi Casa Serfioti.

Palatul Administrativ, proiectat de arhitectul Ion Mincu, este una dintre cele mai reprezentative lucrări de artă monumentală pentru stilul neo-românesc în arhitectură, a fost inaugurat pe 27 aprilie 1906 de principele moştenitor Ferdinand şi principesa Maria, viitorii suverani ai României.

Casa Serfioti nu este cuprinsă în Lista monumentelor istorice, dar este una dintre puţinele bijuterii arhitecturale restaurate în Galaţi. Clădirea a fost construită de dr. Aristide Serfioti, un binefăcător al oraşului Galaţi, după planurile arhitectului Comisiei Europene a Dunării, Oscar Swab. Clădirea impresionează prin balconul, susţinut de fete-îngeri înaripaţi, ca nişte cariatide, şi statuile din firidele peretelui sudic.

Ce spun autorităţile

„Ca locuitor al oraşului, vezi o discrepanţă între arhitectura Palatului Administrativ şi Primăria care se construieşte acum. E o arhitectură nouă, futuristă, care îţi ia ochii, dar nu se leagă cu arhitectura veche. Arhitectul şef care a dat avizul pentru aşa ceva probabil că trebuia să-şi pună nişte întrebări… Pe de altă parte, Primăria trebuie să aibă un sediu, şi e bine că în loc de ruina care era avem o clădire, chiar dacă arhitectural nu ar trebui să se încadreze aici”, ne-a declarat prefectul judeţului Galaţi, Gabriel Aurelian Panaitescu.

În vara anului trecut, viitorul locatar al noii Primării, primarul Ionuţ Pucheanu împărtăşea rezervele gălăţenilor faţă de aspectul construcţiei: „Ştiu că discuţiile, la începutul acestui proiect, vizau realizarea unei clădiri care să se integreze întru-totul în arhitectura zonei. Din păcate pentru iubitorii de frumos, ea nu se încadrează în arhitectura zonei”.

Între timp, opinia lui s-a schimbat: „E chestie de gust: unuia îi place, unuia nu-i place! Aţi fost vreodată pe-afară? Aţi ieşit din ţară să vedeţi cam cum e îmbinat?! Dacă, într-adevăr, un arhitect a ajuns să creeze chestia aia, o fi avut ceva în cap la momentul respectiv!”, a declarat primarul Ionuţ Pucheanu.