Cel mai tânăr prim-procuror din țară, Viorel Teliceanu, vorbește în interviul acordat jurnalistei Andreea Pavel, de la Info sud-est, despre asaltul la care sunt supuse instituțiile judiciare. Dinăuntru și dinafară, prin modificări legislative, schimbări de paradigmă constituțională, prin mass-media, sistemul judiciar e încolțit. Aflați cum rezistă judecătorii și procurorii și cum văd ieșirea din oceanul de minciună și manipulare care ne inundă.
•Suntem sub o puternică presiune, venită în special din partea celor cu probleme penale, care au o puternică influenţă politică, media şi financiară şi folosesc toate aceste mijloace în lupta împotriva sistemului judiciar;
•Într-o zi sunt 5-10 emisiuni la care participă oameni cu probleme penale şi intoxică spaţiul public cu tot felul de minciuni/ Manipularea a ajuns la un nivel pe care cu greu ni l-am fi putut imagina;
•Din acest peisaj sinistru mai fac parte şi foşti magistraţi, unii chiar cu dosare penale, alții au trecut prin procuratură ca gâsca prin apă, şi vin acum să ne dea nouă lecţii de drept şi etică profesională. Ne spun nouă cum e cu abuzurile cei care nu au prins nici un hoţ la viaţa lor;
•Domnul ministru ne spunea că nu dorim modificarea legilor justiţiei întrucât sunt eliminate marile privilegii ale procurorilor. Iată că au fost modificate legile, iar lucrurile sunt cu mult mai grave, au de suferit cetățenii;
•(Despre cazul Oradea):Nu poţi de fiecare dată când vorbeşti despre un dosar sau persoană cercetată să respecţi exact formulările din Codul de procedură penală;
•Corupţia din rândul magistraților a scăzut simţitor şi cred că acest lucru a fost determinat de cauze complexe, printre care şi de activitatea DNA. Cred că asta deranjează;
•(Despre secția specială de investigare a magistraților):Cred că e totuşi cam mult să înfiinţezi o întreagă secţie pentru asta. În realitate, nu cred că va fi eficientă/ Reglementarea modalităţii de numire a procurorilor şi a procurorilor şefi suferă de neconstituţionalitate. Numai că nu a invocat-o nimeni până acum.
•Sistemul judiciar este cu mult mai performant decât pe vremea când era domnul ministru procuror(Tudor Toader a fost procuror la Panciu, în ultimii ani de comunism, n.red.)
În ultima vreme, colegi de-ai dumneavoastră magistrați, fie că sunt procurori sau judecători, au ieșit în spațiul public să atragă atenția cu privire la mersul lucrurilor în Justiție.Claudiu Sandu, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Sorina Marinaș și Ciprian Coadă, judecători la Curtea de Apel Craiova, respectiv Constanța susțin că s-a trecut ”linia roșie” din Justiție. Dumneavoastră ce credeți? Cum arată astăzi sistemul judiciar din România?
V.T.:Sistemul judiciar se află sub o puternică presiune, venită în special din partea celor cu probleme penale şi care deţin poziţii privilegiate în societate. Aceştia au o puternică influenţă politică, media şi financiară şi ca atare folosesc toate aceste mijloace în lupta împotriva sistemului judiciar. S-a creat astfel un val pe care s-au urcat toţi cei care au interesul de a scăpa de probleme penale.
Când într-o zi sunt 5-10 emisiuni la care participă oameni cu probleme penale (condamnaţi definitiv, în primă instanţă, trimişi în judecată), oameni apropiaţi acestora prin diferite interese politice, media, de afaceri, poate din prietenie, sau chiar dintr-o pură necunoaştere a fenomenului şi intoxică spaţiul public cu tot felul de minciuni, este greu ca sistemul judiciar, prin 2-3 comunicatori, să demonteze toate aceste acuzaţii nefondate.
Nu poţi să polemizezi în public cu o persoană pe care tu ca procuror ai trimis-o în judecată, că nu suntem la piaţă.
„Domnul ministru ne spunea că nu dorim modificarea legilor justiţiei întrucât sunt eliminate marile privilegii ale procurorilor.Iată că au fost modificate legile, iar lucrurile sunt cu mult mai grave, au de suferit cetățenii”
Iar manipularea a ajuns la un nivel pe care cu greu ni l-am fi putut imagina, mai cu seamă că se împletesc bucăţi de adevăr cu multe minciuni şi li se dă o valoare de adevăr absolut.
Nu mai spun că din acest peisaj sinistru mai fac parte şi câte unii foşti magistraţi, cu diferite frustrări, din interese pur personale, unii chiar cu dosare penale, unii au trecut prin procuratură ca gâsca prin apă, în 3 ani au ajuns direct de la un parchet local la parchetul general fără vreun examen – pentru că pe vremuri se putea – şi vin acum să ne dea nouă lecţii de drept şi etică profesională. Ne spun nouă cum e cu abuzurile, cei care nu au prins nici un hoţ la viaţa lor.
Dar dincolo de manipularea media, cel mai grav este că se încearcă amputarea mijloacelor legale pe care judecătorii şi procurorii le au la dispoziţie pentru realizarea actului de justiţie şi apărarea societăţii în general faţă de cei care săvârşesc infracţiuni.
Mă uitam la modificările Codului de procedură penală unde Curtea Constituţională a spus că Parlamentul a încălcat Constituţia de 65 de ori. Asta ca să nu mai spunem că sunt şi dispoziţii declarate constituţionale dar care îngreunează activitatea organelor judiciare.
Iar de suferit nu suferă judecătorii sau procurorii, ci cetăţenii. Rămân violuri, tâlhării, furturi grave, eventual cu autori necunoscuţi pentru că nu mai putem să investigăm faptele săvârşite. Şi rămân oameni în suferinţă, iar consecinţele se pare că nu interesează pe nimeni.
Până acum se spunea că nu dorim modificarea legilor justiţiei întrucât sunt eliminate marile privilegii ale procurorilor, aşa ne spunea domnul ministru. Iată că au fost modificate legile, însă cu privire la Codul penal şi Codul de procedură penală lucrurile sunt cu mult mai grave: au de suferit cetăţenii pentru că îngreunarea activităţii magistraţilor şi a poliţiştilor se referă nu numai la fapte de corupţie, ci la toate, inclusiv cele cum ar fi violuri, tâlhării, furturi grave, şantaje, lipsire de libertate, toate gamele de infracţiuni.
Dar cine ştie, poate că la scara istoriei era necesară şi o astfel de situaţie, pentru a se testa anduranţa sistemului judiciar. Poate că aşa se construiesc caracterele celor din sistemul judiciar sau poate aşa le putem vedea mai bine.
Din păcate nu am văzut nici o iniţiativă care, în mod real, să aducă îmbunătăţiri activităţii judecătorilor sau procurorilor, şi chiar a poliţiştilor. Nici de natură legislativă şi nici de natură logistică.
De aici de la Constanţa îmi permit să spun că, din păcate, sunt judecători care stau 3 sau 4 în birou şi nimeni nu s-a preocupat de soarta lor. Acestea sunt probleme reale din justiţie, nu să iasă mai repede unii de prin închisoare. Sigur, şi drepturile lor trebuie respectate dar nu prin punerea lor în libertate în mod absolut şi necondiţionat.
Scandalul de la DNA Oradea a stârnit discuții aprinse în spațiul public cu privire la relația procurori-judecători. Cum e cu ”liniștirea” judecătorilor? Are un procuror instrumente să facă asta? Poate fi un judecător șantajat? Și dacă un judecător poate fi șantajat, atunci poate el să mai profeseze?
Eu cred că judecătorii sau procurorii corecţi nu au a se teme. Procurorii nu au decât instrumentele legale pentru a-şi face treaba. În caz contrar devin şi ei infractori şi n-am nici o problemă, trebuie să răspundă. Dar cred că aici avem de a face tot cu o manipulare, sau în bună măsură cu o manipulare.
Discuţiile sunt lejere, nu poţi de fiecare dată când vorbeşti despre un dosar sau persoană cercetată să respecţi exact formulările din Codul de procedură penală”având în vedere că din probele administrate în mod legal rezultă vinovăţia inculpatului…etc”.Vă daţi seama cât de mult ar îngreuna comunicarea.
Evident că, dacă te referi la o speţă, pleci de la prezumţia că ai probe în dosarul respectiv. Nu cred că un om sănătos la cap îşi pune problema să trimită pe cineva în judecată ştiind că este nevinovat. Şi nu cred că toţi procurorii din România suntem nebuni. Adică aserţiunile acestea că n-avem ce face şi trimitem oameni nevinovaţi în judecată, distrugem destine etc., sunt aberaţii maxime.
Despre cazul Oradea:„Nu poţi de fiecare dată când vorbeşti despre un dosar sau persoană cercetată să respecţi exact formulările din Codul de procedură penală”
Acum, sigur, probabil mai sunt unii magistraţi care au prins vremuri mai vechi şi care sunt deranjaţi că, vezi Doamne, sunt cercetaţi, de parcă ei ar fi nişte zei şi nu trebuie să li se întâmple nimic indiferent ce ar face.
Eu cred că magistraţii, fie judecători sau procurori, care au greşit, şi aici vorbim de faptul că şi-au vândut sentinţele şi soluţiile pe bani grei, trebuie să plătească. Pentru că, corupţia magistraţilor mi se pare unul dintre cele mai grave fenomene infracţionale. Încrederea în justiţie care se construieşte foarte greu se pierde imediat, dacă societatea vede doar şi un judecător sau procuror corupt. Şi atunci trebuie sancţionat ca atare.
Nu mai spun că se poate arunca anatema şi asupra celorlalţi profesionişti în domeniu. Şi vă dau un exemplu concret: în Dosarul Tranferurilor din fotbal, în care se dispusese în primă instanţă o soluţie de achitare. Au fost bălăcăriţi procurorii emisiuni întregi, că sunt incompetenţi, abuzivi, de rea-credinţă. Şi apoi ce descoperim, că, în spatele acelei achitări se ascundea de fapt cumpărarea cu sume exorbitante a unei sentinţe penale de achitare.
Eu unul mă bucur totuşi că corupţia din rândul magistraților în ultimii poate 10-15 ani a scăzut simţitor şi cred că acest lucru a fost determinat de cauze complexe, printre care şi de activitatea DNA. Cred că asta deranjează.
Un alt subiect care a stârnit controverse în ultima vreme este Secția specială pentru anchetarea magistraților. Cum apreciați dumneavoastră înființarea unei astfel de instituții? Sunt atât de mulți magistrați corupți sau cu alte probleme penale încât să fie nevoie de înființarea unei astfel de secții? Sau, mai degrabă, această secție va folosi drept instrument de ”liniștire” a procurorilor și judecătorilor care nu se aliniază cerințelor politice sau de altă natură? Cum vă simțiți când știți că există o secție specială pentru anchetarea dumneavoastră și a colegilor dumneavoastră magistrați?
Eu unul nu am neapărat o problemă că magistraţii nu mai sunt investigaţi de DNA, DIICOT sau de parchetele de pe lângă curţile de apel, pentru că trebuie spus, nu doar DNA investiga magistraţi, dar poate era cea mai eficientă. Cred că e totuşi cam mult să înfiinţezi o întreagă secţie pentru asta. Şi după cum văd se doreşte chiar construcţia unei direcţii. În realitate nu cred că va fi eficientă, mai ales că nu are structuri teritoriale şi apar următoarele probleme: dacă ai vreo sesizare banală în care vezi că se prefigurează o soluţie de clasare trebuie să faci multe eforturi personale, de timp, logistice astfel încât să audiezi, spre exmplu diferite persoane din zone îndepărtate ale ţării, Vaslui, Iaşi, Timişoara, Baia Mare, pentru o sesizare fără nici un fel de finalitate judiciară. Gândiţi-vă ce înseamnă ca tu, procuror, să pleci până la Iaşi, sau chiar până la Constanţa pentru nişte declaraţii într-un dosar în care nu se prefigurează nimic. Sau dimpotrivă, să pui oameni pe drumuri să vină în Bucureşti cu toate consecinţele ce decurg de aici.
„Corupţia din rândul magistraților a scăzut simţitor şi cred că acest lucru a fost determinat de cauze complexe, printre care şi de activitatea DNA”
Pe de altă parte, în cazul unor infracţiuni de corupţie – pentru că aici e problema – care se săvârşesc într-o clandestinitate totală, ai nevoie să surprinzi momente operative care pot interveni în orice moment. Păi să te deplasezi în provincie durează şi atunci pierzi momentele importante.
Astfel că, în opinia mea, eficienţa în combaterea infracţiunilor de corupţie în rândul magistraţilor, la actuala sa configurare, bate spre zero. Sau, oricum, procentul de descoperire şi probare a infracţiunilor de corupţie va fi unul redus. Noroc că, cel puţin aşa cred eu, corupţia în rândul magistraţilor este scăzută.
Nu mai spun că eu cred că reglementarea modalităţii de numire a procurorilor şi a procurorilor şefi suferă de neconstituţionalitate. Numai că nu a invocat-o nimeni până acum. Şi vă spun şi de ce. În lege se stipulează în mod expres principiul separării carierelor judecătorilor şi procurorilor. Însă membrii comisiilor de evaluare şi numire a procurorilor şi a procurorilor şefi sunt majoritari judecătorii. Păi nu este o contradicţie între principiul separării carierelor judecătorilor şi procurorilor şi modalitatea de numire a procurorilor în această secţie? Ce să mă evalueze pe mine un judecător, chiar şi cel pentru care am tot respectul. Ce, eu evaluez judecătorii?
„Cred că e totuşi cam mult să înfiinţezi o întreagă secţie pentru magistrați. În realitate, nu cred că va fi eficientă”
S-a invocat la momentul adoptării acestui principiu al separării carierelor, chiar de unii judecători din CSM, faptul că nu este normal ca procurorii din cadrul CSM-ului să aprecieze cu privire la promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Şi poate că era just să nu fie implicaţi. Dar acum e just ca judecătorii să fie implicaţi în numirea procurorilor?
Nu am mai auzit pe nimeni să invoce şi în acest caz principiul separării carierelor magistraţilor.
Citiți întreg interviul pe Info sud-est