Noi am descoperit că fostul ministru al Educației nu numai că nu a contribuit la discernerea doctorilor reali de impostori, ci chiar a oferit un instrument care să adâncească confuzia: este vorba de un soft antiplagiat, pe care Adrian Curaj l-a dezvoltat și l-a impus, prin ordin de ministru, ca program recunoscut de CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare) și școlile doctorale, ”în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările științifice”.
Acest program e denumit „SemPlag” și este acuzat de specialiști că este ineficient în a detecta plagiatele.
Cum a apărut softul SemPlag și ce susține că poate face?
În decembrie 2015, PRESSONE publica un material, în care menționa faptul că Ministerul Educației (MENCS) deține două softuri antiplagiat, dar că acestea nu sunt folosite. Unul dintre acestea era SemPlag.
SemPlag a fost produs în cadrul unui proiect POSDRU al UEFISCDI (Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovarii), organism condus, la acel moment, de Adrian Curaj.
Fostul ministru a fost manager al acestui proiect, așa-zis „strategic pentru învățământul românesc”, proiect, în valoare de peste 12 milioane de lei, intitulat „Asigurarea calității în învățământul superior, prin elaborarea și pilotarea metodologiilor de abilitare și auditare”.
Unul dintre obiectivele acestui proiect a fost tocmai dezvoltarea unui program antiplagiat, denumit SemPlag.
Echipa de proiect a publicat chiar un test, prin care să convingă în legătură cu funcționalitatea acestui program de detectare a plagiatului.
Conform testului, SemPlag ar proba o eficiență demnă de softurile extrem de competitive, de la nivel mondial, de tip iThenticate/ Turnitin: după cum se poate observa, în captura foto de mai sus, creatorii SemPlag-ului susțin că factorul de „indecizie” (n.n. procentul frazelor dintr-o lucrare de doctorat, de ex., care nu au fost regăsite în baza de contrastare și/sau pe web) ar fi doar 1%. În realitate, lucrurile nu stau tocmai așa, în sensul în care SemPlag e posibil să rateze, în proporție de 98%, orice plagiat.
SemPlag este impus de Adrian Curaj, prin ordin de ministru, ca program recunoscut de CNATDCU: SemPlag este folosit la verificarea lucrărilor de doctorat!
În 2015, Adrian Curaj declara, într-un interviu acordat Hotnews, că va testa SemPlag, pentru a vedea dacă funcționează, raportat la platforma de doctorate, din România. Testul invocat mai sus datează din 28 ianuarie 2016. Conform acestui test, efectuat la nivelul UEFISCDI, se dă de înțeles că performanțele softului d-lui Curaj sunt satisfăcătoare.
Ca atare, fostul manager al proiectului, care a produs SemPlag, emite, în calitate de ministru al Educației, de data aceasta, un ordin de ministru (n.n. nr. 3485/24.03.2016), prin care hotărăște lista programelor recunoscute de CNATDCU și utilizate, la nivelul universităților, care organizează doctorate, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările științifice.
Adică SemPlag poate fi folosit, pentru a verifica dacă o lucrare de doctorat a fost plagiată.
Această verificare cu un soft antiplagiat face parte din etapele premergătoare susținerii publice a tezei de doctorat, conform unei hotărâri de guvern (n.n. HG 134/2.03.2016, semnată de Dacian Cioloș și contrasemnată de Adrian Curaj). Această Hotărâre pentru modificare și completarea Codului Studiilor universitare de doctorat… precizează în articolul 3(2) că susținerea publică (n.n. a unei lucrări de doctorat) poate avea loc numai după ce școala doctorală realizează analiza de similitudini,utilizând un program recunoscut de CNATDCU.
Printre acestea, alături de softurile funcționale iThenticate/ Turnitin, ministrul Educației include și programul dezvoltat, din bani europeni, de domnia-sa însuși.
Astfel, se statuează că o teză de doctorat poate să fie verificată, pentru similitudini, cu oricare dintre cele 6 programe din OMENCS 3485/2016. Se îndeplinește astfel cerința din HG 134/2016 (art.3).
Totuși, SemPlag nu are calitatea, pe care o are iThenticate, de exemplu. În raport cu iThenticate (n.n. și nu numai), SemPlag este net inferior, spun sursele noastre.
Dorin Isoc, administratorul Indexului Operelor Plagiate în România, plagiate.ro: „Aplicația SemPlag este primitivă și nu se ridică la nivelul standardelor specifice de calitate”
Două surse, care au verificat SemPlag, ne confirmă că acest program este inutil, din punctul de vedere al combaterii flagelului plagiatului din sistemul de Educație din România.
Sursa noastră de la nivelul unei școli doctorale a făcut un test – aveți mai jos rezultatul, după verificarea unei teze de doctorat, cu ajutorul SemPlag.
După cum se poate observa, rezultatul verificării dă un procent al indeciziei de 98%, altfel spus, în legătură cu 98% din lucrarea de doctorat pe care am verificat-o, softul antiplagiat al lui Curaj nu poate da un verdict, deși folosește o bază de contrastare și internetul.
După datele primite de la sursa de la nivelul școlii doctorale, am apelat la profesorul Dorin Isoc, președinte al Grupului pentru Reformă și Alterativă Universitară, care a acceptat să testeze SemPlag.
Profesorul Isoc a verificat un text în format pdf, pentru care plagiatul a fost confirmat, cu o identitate de circa 90%. Rezultatul dat de SemPlag este etichetat de Isoc drept ”halucinant”: 94%, indecizie. Deci, un text confirmat a fi plagiat, dacă este verificat cu SemPlag-ul lui Curaj, dă un procent de 94% indecizie!!
Dorin Isoc: „Din modul în care are construită interfața, rezultă că SemPlag poate fi utilizat pentru propunerile de proiecte de cercetare și că ar poseda o astfel de bază de referință(…). Privită din punctul de vedere al utilizatorului interesat si serios, aplicatia este una primitivă și în afara oricărui standard de realizare a unor produse informatice similare. Îmi vine greu să cred că pe o astfel de aplicatie s-au cheltuit bani publici. În opinia mea, se impune o anchetă serioasă asupra temei de proiectare si asupra modului în care o temă de proiectare a aplicatiei a fost acceptată, câtă vreme standardul de profesionalism este la nivelul pe care, in calitate de utilizator final, l-am constatat”.
Profesorul Isoc consideră că, dacă această aplicație este menținută printre cele recunoscute, „Ministerul Educației nu face altceva, decât să evite combaterea plagiatului. În esență, MENCS și, prin acesta, statul, oferă „garanții de stat” fără a se asigura de caracterul autentic al lucrărilor, care-i sunt prezentate ca bază de apreciere. Acest aspect mi se pare esențial si condamnabil. Reprezentanții statului uzurpă credibilitatea statului, a cărui gestiune și conducere le este incredințată, în mod vremelnic”.
SemPlag a fost plătit din bani publici, poate fi folosit gratis, dar este inutil
Dincolo de multiplele sale disfuncționalități, în momentul de față, SemPlag are aceeași valoare cu softurile funcționale, de tip iThenticate (n.n. invocat, aici, aleatoriu, fiind cel mai ușor a fi dat contraexemplu), ca urmare a ordinului de ministru al lui Adrian Curaj.
Acesta este un video-tutorial al modului în care evaluează un soft antiplagiat funcțional și ce baze de date folosește. Acest soft verifică, fără a nuanța, fără a permite portițe de scăpare, așa cum trebuie verificate lucrările științifice ale unor cercetători serioși.
Cum Curaj a produs SemPlag, oare nu a știut că acesta nu este eficient, înainte să-l pună pe picior de egalitate cu softurile funcționale?
Situația este destul de nefericită, în legătură cu programul produs de Curaj: fostul ministru a luat bani europeni, pentru a dezvolta un soft antiplagiat ineficient, apoi l-a impus, prin ordin de ministru, ca instrument ce poate fi folosit de școlile doctorale din România.
În momentul de față, singura scuză a dezvoltatorilor SemPlag este că ”e gratis”, adică poate fi folosit ”gratis”, deși s-au cheltuit bani publici pentru a-l produce. Din păcate, cum SemPlag a fost impus, ca program antiplagiat, recunoscut prin ordin de ministru al lui Adrian Curaj, acesta poate fi folosit de școlile doctorale, pentru a verifica dacă lucrările de doctorat, ce urmează a fi susținute public, au fost plagiate.
Din nou, din păcate, specialiștii din sistemul de Educație, care l-au folosit, au constatat că e incapabil să identifice un plagiat, atunci când îl verifică.
Comments 1