Responsabilii pentru degradarea monumentului provin de la mai multe niveluri ale administraţiei, de la cea locală, la cea centrală, de la municipalitatea constănţeană, la ministere care au gestionat bugete fabuloase. Pe vremea când a condus Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT, unul dintre ministerele cele mai bogate la vremea aceea), fosta pedelistă Elena Udrea promitea reabilitatea Cazinoului. La fel, Liviu Dragnea, azi condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare în dosarul „Referendumul”, promitea, în campania electorală pentru prezidenţialele din 2014, în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, salvarea edificiului. Nicio promisiune nu s-a adeverit. Pe de altă parte, a existat şi un ministru care n-a promis nimic, culmea!, un ministru din Constanţa, anume senatorul Puiu Haşotti. Liberalul a condus, timp de câteva luni, Ministerul Culturii, dar salvarea Cazinoului n-a părut să fie o prioritate pentru el.
„O fată bătrână, scoasă la mezat”
Ori de câte ori contextul a fost unul electoral, Cazinoul a revenit în prim plan. Altfel, el a zăcut în uitare. Fostul primar al municipiului Constanţa, Radu Mazăre, nu ezita să se refere la monument ca la „o fată bătrână” pe care vrea s-o scoată „la mezat”, ca şi când Cazinoul ar fi un bun personal, adus de-acasă.
Vom face, în continuare, istoria Cazinoului din Constanţa din ultimul deceniu, perioadă în care monumentul a cunoscut trecerea propriu-zisă de la mărire la decadenţă.
Ping pong între autorităţi cu un monument naţional
A urmat apoi o perioadă în care fostul edil-şef anunţa ba că va vinde Cazinoul unor investitori ruşi, interesaţi să-l preia, ba că va organiza o licitaţie internaţională pentru soarta acestui obiectiv. Astfel, cu un an înaintea alegerilor locale din 2012, mai multe personaje politice locale au început să se implice sau să mimeze implicarea în ceea ce, generic, numim „salvarea Cazinoului”. Fostul prefect al judeţului Constanţa, Claudiu Palaz, îi trimitea, în 2011, o scrisoare deschisă fostului primar, în care îşi manifesta indignarea faţă de propunerea de vânzare a monumentului, asigurându-l pe Mazăre că se va opune unei eventuale hotărâri de consiliu local privind vânzarea Cazinoului.
Tot atunci, subiectul a fost preluat şi de senatorul Gigi Chiru, la vremea aceea candidat pedelist la Primăria Constanţa, azi candidat la aceeaşi primărie, de data asta însă din partea ALDE, dar între timp condamnat în primă instanţă la închisoare cu suspendare pentru că ar fi dat mită electorală în campania pentru alegerile locale din 2012.
Revenind la scrisoarea deschisă a lui Palaz, trebuie menţionat că epistola a avut efecte. Elena Udrea, care la vremea respectivă conducea MDRT, trimitea, la jumătatea lui 2011, o scrisoare către Primăria Constanţa, în care anunţa că ministerul se poate implica financiar în reabilitarea şi consilidarea Cazinoului, condiţia fiind ca monumentul să rămână în proprietatea municipalităţii. În luna august a acelui an, Consiliul Local Constanţa aprobă preluarea imobilului de către MDRT, pentru reparaţii. Udrea a tot vorbit despre restaurarea celebrului Cazino din Constanţa: în conferinţe de presă, pe Facebook, la ea pe blog. Vorbe… Un an mai târziu, Radu Mazăre anunţa că imobilul se va întoarce la municipalitatea constănţeană exact aşa cum a plecat: în ruină. În putrefacţie. „Anul trecut, după discuţiile pe care le-am avut cu madam Udrea şi în care spunea că va repara Cazinoul, am emis o hotărâre de Consiliu Local şi am fost de acord ca imobilul să ajungă la MDRT pentru un an, timp în care ministerul este obligat să înceapă lucrările. Până la ora actuală nu au început lucrările. S-au încurcat în licitaţii, contestaţii, a expirat termenul, ca atare, o să le facem o solicitare să ne dea Cazinoul înapoi, pe care îl vom scoate la vânzare şi vom organiza o licitaţie internaţională”, explica fostul primar. Evident, nicio licitaţie internaţională nu a avut loc.
Înapoi la CNI şi un debut cu stângul
După încă doi ani, mai exact, în octombrie 2014, Consiliul Local Constanţa aproba transmiterea imobilului teren şi construcţie „Cazino Constanţa” aparţinând domeniului privat al municipiului Constanţa din administrarea CLM în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii (CNI). În plină campanie pentru prezidenţiale, Cazinoul redevenise o temă, un subiect la modă, un soi de carte de vizită, chiar şi aşa, ruinat, cum este. Lucrurile au început să se mişte însă abia un an mai târziu.
Cele cinci asocieri de firme care îşi disputaseră contractul privind restaurarea Cazinoului au fost Asocierea SC Aedificia Carpaţi SA Bucureşti şi SC Polarh Design SRL Bucureşti, cu subcontractanţi SC Tehnoinstal SRL Bucureşti şi SC Schindler Romania SRL Bucureşti; Asocierea SC Green Line Construct SRL Dărmăneşti, Dâmboviţa – SC Euras SRL Satu Mare – SC Tehnoconsult Proiect SRL Constanţa, cu subcontractanţi SC Luca Way SRL Bucureşti, SC Unio SA Baia Mare, SC Sava Serv Construct SRL Dărmăneşti, Dâmboviţa, terţ susţinător/subcontractant NEIR d.o.o. Split, Croaţia, SC LPV Construct SRL Bucureşti şi SC Dooi Studio SRL Bucureşti; Asocierea S.C. Tecte SRL Cluj Napoca – MPM Ingegneria SRL Italia – Edil Construzioni Group SRL Italia, cu subcontractanţi SC Gomar Cons SRL Câmpina, SC Mina-M-Com SRL Bucureşti, GIP Instal SRL Popeşti Leordeni, IR Colours SRL Bucureşti, SC CRISMIN AND CO. Sisteme de telecomunicaţii SRL Bucureşti, SC Tomis Research Center SRL Constanţa şi SC Electroconstruct SRL Giurgiu; Asocierea SC Euromateria SRL Bucureşti – SC RICO SRL Constanţa – SC Princer SA Bucureşti, cu subcontractanţi PFA Burlacu Laurenţiu Bucureşti, Avitech CO SRL Voluntari, cu terţ susţinător Research Consorzio Stabile S.C.A.R.L. Napoli, Italia, Grey Business SRL Bucureşti, Proincsan Serv SRL Bucureşti, Vasco Proiect SRL Bucureşti, Consproiect 2003 SRL Bucureşti, PFA Stoica Nicu, Adjud, cu terţ susţinător Groma Ingegneria Italia şi Asocierea SC Corint SRL Sântimbru, Alba – SC General Game SRL Sântimbru, Alba – SC Capital Vision SRL Focşani – SC Crindesign Proiect SRL Bucureşti, cu terţi susţinători SC Pomponio Construcţii SRL Simeria Veche, Hunedoara şi SC Corint Restaurare SRL (fost SC Grup Corint SA), Ghimbav, Braşov.
Cele cinci asocieri „se bătuseră” pentru contractul „Întocmirea fazelor de proiectare PT+DTAC+DE, asistenţă tehnică a proiectantului şi execuţie lucrări aferente obiectivului de investiţie «Consolidare şi restaurare Cazino Constanţa»”, contract în valoare de 31.608.903 lei. Aşa cum menţionam mai sus, licitaţia nu a fost însă atribuită. Ceea ce a urmat apoi a fost o serie de contestaţii formulate la Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor (CNSC).
Nemulţumită că i-a fost respinsă oferta, Asocierea SC Euromateria SRL – SC Rico SRL – SC Princer SA a depus mai multe contestaţii la CNSC. Consiliul a respins însă, de trei ori, nemulţumirile asociaţiei, fapt pentru care dosarul a ajuns la Curtea de Apel Bucureşti. Pe 20 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a dat însă decizia definitivă în dosarul 2136/2/2016 cu obiectul „litigiu privind achiziţiile publice dec. Nr. 391/c10/286, petent SC Euromateria, intimat, Compania Naţională de Investiţii SA”, respingând cererea ca nefondată. Decizia este definitivă, iar licitaţia poate fi reluată.
În loc de concluzii
Fie că este vorba despre rea-voinţă, fie despre incompetenţă, autorităţile publice locale şi centrale au permis ca un monument naţional în stil Art Nouveau, emblemă a oraşului-port, să ajungă, în aproape un deceniu, într-un hal de degradare care deprimă privitorul. Cum spuneam, este o culpă comună. A miniştrilor care s-au perindat la conducerea Ministerului Dezvoltării, a Ministerului Culturii, care nu s-a implicat deloc în gestionarea problemei, şi a administraţiei Mazăre, prima responsabilă de ruinarea edificiului. Cu voie sau fără voie, imobilul a fost lăsat de izbelişte, pradă intemperiilor. Nu este exclus ca aşa-numiţii samsari de imobiliare să fi avut niscaiva interese în ce priveşte acest imobil.
Ar fi ideal ca monumentul să nu mai reprezinte doar o temă de campanie, ci să devină, aşa cum este firesc, o prioritate pentru administraţia publică locală, aceea care a închis ochii la decadenţa şi mizeria în care a ajuns Cazinoul. Rămâne de văzut dacă şi Decebal Făgădău va folosi proiectul de restaurare a monumentului doar pentru că se află într-un moment electoral (candidează pentru mandatul de primar al Constanţei) sau dacă, din contră, va trata acest proiect drept ceea ce este el, de fapt: o încercare de salvare a istoriei Constanţei, a spiritului oraşului.
Scurt istoric
Demersurile pentru construirea Cazinoului de pe faleza din Constanţa au demarat în 1903, însărcinat cu proiectarea imobilului fiind arhitectul român de origine elveţiană Daniel Renard. El a fost cel care a decis ca această clădire să fie realizată în stil Art Nouveau. Lucrările au fost finalizate în 1910, când a avut loc inaugurarea oficială. Un an mai târziu, Primăria autoriza organizarea de jocuri de noroc.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Cazinoul a fost transformat în spital. Odată cu instaurarea regimului comunist, imobilul nu a mai putut fi folosit pentru jocuri de noroc, care erau interzise, şi a ajuns să funcţioneze ca restaurant. După căderea regimului, Cazinoul a continuat să funcţioneze ca restaurant, aici fiind organizate nunţi, botezuri, baluri şi banchete şcolare, dar şi o serie de evenimente culturale.
Sursa foto: hailabord.ro, ghiduri-turistice.info
Comments 1