Constănţenii, „condamnaţi” să plătească 335 de milioane de euro în conturile Polaris

Municipiul Constanţa rămâne, deci, captiv în mizerie, iar constănţenii, captivi ai unui contract în valoare totală de 335 de milioane de euro, valabil pentru o perioadă de 25 de ani. Între timp, Consiliul Local Municipal Constanţa se cam face că plouă, neavând curajul să-şi asume o decizie radicală în această problemă.

E drept, CLM s-a constituit parte civilă în dosarul în care fostul primar Radu Mazăre, deputatul Eduard Martin, omul de afaceri Sorin Strutinsky, firma Polaris şi fostul viceprimar Gabriel Stan au fost trimişi în judecată tocmai pentru mega-contractul cu Polaris, dar, în afara acestui demers, municipalitatea nu-şi asumă nimic altceva. Dovadă e chiar faptul că a încercat să scape de contract apelând la Curtea Supremă. Iar despre constituirea ca parte civilă în dosar, trebuie menţionat că aceasta s-a făcut cu poticniri, prima tentativă fiind premeditat sortită eşecului, căci aleşii locali efectiv au evitat să se pronunţe în vreun fel.

Au venit apoi trimiterea în judecată în acest dosar a celor menţionaţi mai sus şi scandalul din SUA cu Dumitru Martin, unchiul lui Eduard Martin, implicat şi el în Polaris, şi arestat de FBI. Abia atunci, pe 18 decembrie, Consiliul Local Constanţa s-a constituit parte civilă în acest dosar în care, potrivit procurorilor, prejudiciul municipalităţii este de 45 de milioane de euro (!).

Joaca de-a comisia

O altă decizie total neinspirată şi ineficientă a fost constituirea, la finalul anului trecut, la propunerea primarului interimar, a unei comisii în cadrul Consiliului Local Constanţa, comisie care să analizeze contractul încheiat în 2008 între municipalitate şi Polaris M Holding. Potrivit unor surse, comisia nu are nicio activitate, căci unii dintre consilieri s-au şi retras din ea, conştienţi fiind de faptul că, la orice concluzie ar ajunge în urma analizării contractului, aceasta va fi nulă. Comisia – din care făceau parte ţărănistul Tudorel Chesoi, liberalii Raluca Trandafir şi Radu Matei, social-democratul George Vişan şi UNPR-istul Vasile Roşu – nu era abilitată să evalueze performanţele contractuale ale Polaris M Holding. În aceeaşi ordine de idei, de ce ar trebui ca acest contract să fie analizat de doar cinci dintre consilierii locali şi nu, in corpore, de întregul for decizional al Constanţei? În treacăt fie spus, niciunul dintre cei cinci nu era consilier local în mai 2008, data încheierii contractului dintre administraţia locală şi firma controlată de Eduard Martin, prietenul lui Radu Mazăre.

O „condamnare” pe bani grei

Şi totuşi, de ce sunt „condamnaţi” constănţenii la plata a 335 de milioane de euro în conturile Polaris? Pentru că nici Consiliul Local Constanţa, nici primarul interimar Decebal Făgădău nu par dispuşi să-şi asume rezilierea acestui contract. Or, acest lucru este posibil. Potrivit contractului cu numărul 70.717 încheiat în mai 2008, Polaris M Holding, societatea care asigură serviciul de salubrizare în Constanţa, este obligată să respecte nişte indicatori de performanţă pe care, aşa cum putem constata extrem de des dacă luăm Constanţa la pas, nu îi respectă. Printre aceşti indicatori de performanţă figurează:

• Respectarea tuturor obligaţiilor, sarcinilor şi angajamentelor asumate de concesionar prin caietul de sarcini şi prin semnarea prezentului contract
• Adaptarea permanentă la cerinţele utilizatorilor din municipiul Constanţa, în strictă concordanţă cu obligaţiile asumate de către concesionar prin prezentul contract
• Excluderea oricărei discriminări privind accesul la serviciul public de salubrizare
  Îndeplinirea parametrilor din contractul de concesiune (respectarea zilnică a programelor, graficelor şi ordinelor de lucru, ritmicitatea serviciului)
• Să nu existe mai mult de 5 reclamaţii scrise pe an din partea populaţiei, verificate ca fiind din vina exclusivă a concesionarului, pentru serviciul de salubrizare al municipiului Constanţa; în cazul depăşirii numărului de 5 reclamaţii, se vor aplica penalităţi financiare de 0,1% din valoarea situaţiei de plată a lunii în care s-a verificat reclamaţia respectivă, pentru fiecare zi de constatare a sesizării, până la reglementarea situaţiei. Verificarea se va face de către o comisie mixtă constituită din reprezentaţii ambelor părţi contractante

Aşa cum am mai menţionat, în Constanţa anului 2016 există cartiere care nu beneficiază nici măcar de un coş de gunoi montat de Polaris, astfel că oamenii care locuiesc în aceste cartiere sunt nevoiţi să-şi arunce deşeurile menajere în alte zone din oraş. Cât despre reclamaţiile din partea populaţiei, acestea sunt greu, chiar imposibil de verificat. Să nu uităm că administraţia publică locală din Constanţa nu a fost niciodată un exemplu la capitolul transparenţă decizională, deci în niciun caz nu ar fi făcut publică existenţa unor astfel de reclamaţii. Vorbim, să nu uităm, despre o administraţie care a publicat un contract public de 335 de milioane de euro la şapte ani după încheierea acestuia. Iar asta, în urma unei solicitări în baza Legii 544 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Revenind la ce îi doare mai tare pe constănţenii care sunt obligaţi să suporte, din bani publici, un contract obscen, redăm conţinutul articolului XI din contractul încheiat între Primăria Constanţa şi Polaris M Holding: „Prezentul contract de concesiune încetează în următoarele situaţii: la expirarea duratei stabilite prin contractul de concesiune, dacă părţile nu convin, în scris, prelungirea acestuia în condiţiile legii; în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere, cu plata unei despăgubiri în cuantum de 50.000 de euro în sarcina concesionarului; în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent, prin reziliere, cu plata unei despăgubiri în cuantum de 50.000 de euro în sarcina concendentului”.

Contractul cu Polaris poate fi reziliat, dar nimeni nu-şi asumă un război cu „rechinii gunoaielor”.