- rectorul Universității din Oradea, Bungău Constantin;
- decanul Facultății de Științe Socio-Umane, Chipea Floare;
- un cadru didactic, din aceeași universitate, Dindelegan Camelia Maria;
- soțul numitei Dindelegan Camelia Maria, preotul ortodox din Oradea, Dindelegan Vasile Marin.
Cei patru au procedat, conform cutumei infracționale din universități: deoarece numita Dindelegan urma să susțină concurs pe post în cadrul Universității orădene, a avut grijă să mituiască rectorul și decanul, așteptând, la schimb, trafic de influență din partea acestora. Iar aceștia au ”răspuns”, prin intermediul forurilor colegiale: consilii, comisii și Senat.
Cazul Oradea nu este unic: din nefericire, cu complicitatea Ministerului Educației și a Parchetelor locale, universitățile românești au devenit fiefuri ale unor grupuri infracționale ale gulerelor albe, imposibil de destructurat. Oamenii serioși din universitățile românești sunt tot mai puțini și tot mai marginalizați de cohortele de impostori penali.
Universitățile românești – feude corupte, în care anti-performanța și impostura sunt obiective ale misiunii lor instituționale
În ultimii ani, a ieșit la suprafață impostura din sistemul universitar, mai ales din perspectiva expunerii plagiatelor de la nivelul doctoratelor. Devine tot mai evident că universitățile, care ar trebui să fie sălașuri ale meritocrației, au ajuns loc comun pentru impostori și hoți.
Oamenii cu vocație universitară, în aproape toate universitățile românești, reprezintă o minoritate, deseori abuzată. Dacă încearcă să militeze pentru progres și alternativă sănătoasă la impostura generalizată, sunt invitați să plece, deoarece impostorii și-au construit majorități infracționale, deci funcționează ”democratic”.
Acest lucru se datorează faptului că, sub pretextul autonomiei universitare, Ministerul Educației – condus, în ultimii 15 ani de corupți cinici, ca Ecaterina Andronescu, sau emanații ale acesteia, ca Mihnea Costoiu – a permis constituirea de feude în universități.
Acestea feude – foarte similare grupurilor infracționale organizate –s-au structurat, până la a ajunge indestructibile, în jurul câte unui lider semi-dictatorial: rectorul. Ultimul și-a impus decanii și și-a aservit, în interiorul instituției, toate forurile colegiale și, mai ales, cel mai important: Senatul universitar.
Revenind la cazul Universității Oradea, cred că DNA nu a surprins, încă, toată ramificația infracțională: este necesar ca, în acest dosar, să fie implicați membrii consiliului facultății, în care a dat concurs inculpata Dindelegan, dar și membrii Senatului, care au confirmat scoaterea postului la concurs.
La o analiză amănunțită, se va putea constata, fără vreun dubiu, că traficul de influență și șpaga, în diverse forme (gradații de merit, decontări pe cercetare, procente în plus la salariu) au fost direcționate spre oameni din aceste foruri colegiale, care favorizează inculpați, precum cei mai de sus.
La modul general, decanii și rectorii din universitățile românești au grijă să se ascundă în spatele acestor foruri, deși ei sunt principalii actanți ai corupției din universități. Soluția – pentru unități de parchet, care vor să atace mediul infracțional din universități – este să-i trateze ca grup infracțional organizat, aspect, ce este extrem de evident oricui pricepe câte ceva din mediul universitar românesc.
Corupția generalizată explică anti-performanța constantă a universităților românești: orice post scos la concurs este a priori atribuit. Orice ban, dat de statul român pentru performanță, este sifonat spre membrii grupului infracțional universitar și, mai deloc spre performerii în cercetare. Esența însăși a universitarismului românesc este corupția densă.
DNA – serviciul teritorial Oradea, probabil singura unitate de parchet serioasă din nord-vestul României, a surprins doar un crâmpei din ce înseamnă corupția endemică din universitățile, controlate, de impostori, pentru impostori și, iată, infractori.
Această acțiune penală, pentru a fi exemplară, e necesar să fie extinsă spre membrii consiliului profesoral, ai Senatului și ai comisiei de concurs. Membrii acestor foruri și-au pus semnătura pe actele premergătoare concursului, fraudându-l: frauda va deveni evidentă, când se va analiza modul în care au făcut fișa postului, care, mai mult ca sigur, ”bate”, la fix, cu candidata Dindelegan.
Preoteasa și soțul ei, un ”moral” preot ortodox, au dat șpagă pentru a cumpăra influența rectorului și a decanului
Inculpata Dindelegan Camelia, susținută de soțul domniei-sale, preotul Dindelegan și-a dorit, ca preoteasă, să ajungă, nici mai mult, nici mai puțin, decât profesor universitar.
Pentru a-și atinge acest obiectiv, nu s-a dedat la acțiuni ”nepotrivite”, de genul activității de cercetare, al perfecționării didactice, sau al publicării de articole și studii academice, ci a procedat, întocmai cum se procedează, GENERALIZAT și CONSTANT, în universitățile românești: a dat șpagă decanului și rectorului, care aveau control asupra forurilor, ce garantau că doamna preoteasă-candidat va avea succes la concurs.
Conform comunicatului DNA, rectorul și decanul de la Oradea ar fi întreprins următoarele demersuri, pentru a fi siguri că un candidat și doar unul, preoteasa Dindelegan, va câștiga concursul pe post, de la Universitatea din Oradea:
- Rectorul Bungău Constantin ”a primit, la datele de 08.12.1015 și 19.01.2016, de la inculpata Dindelegan Camelia Maria, cu ajutorul soțului, Dindelegan Vasile Marin, foloase în valoare de aproximativ 3.000 lei, constând în două perechi butoni de aur, o icoană argintată, un parfum bărbătesc și o cravată bărbătească”;
- Decanul Chipea Floare, ”în perioadele iunie – august 2015, respectiv în cursul ianuarie 2016, (…)a primit de la inculpata Dindelegan Camelia Maria, cadru universitar, cu ajutorul lui Dindelegan Vasile Marin, foloase în valoare totală de 8.640 lei, constând în – plata unor materiale și a manoperei lucrărilor de renovare la locuința familiei decanului; – bijuterii din aur; – o pereche de ghete.”
Conform referatului DNA, forurile colegiale au fost complice decanului și rectorului care sunt acuzați că au luat șpagă, contra trafic de influență:
- – Decanul a luat șpaga ” în schimbul promisiunii (…) că își va exercita influența asupra directorului departamentului de psihologie, a consiliului facultății, a consiliului departamentului, astfel încât să fie scos la concurs un post didactic de profesor universitar, să fie avizată comisa de concurs și să fie validat concursul. Totodată, inculpata Chipea Floare a promis că, în ceea ce o privește, va acționa astfel încât concursul să fie aprobat, lista cu privire la postul didactic să fie trimisă către Consiliul de administrație și apoi ea, în calitate de președinte al comisiei, va întocmi raportul cu privire la concursul pentru ocuparea postului didactic de profesor universitar”;
- – Rectorul a promis, în schimbul șpăgii ” că își va trafica influența asupra decanului Facultății de Științe Socio – Umane, Chipea Floare, a directorului departamentului de psihologie și a altor persoane abilitate, astfel încât postul didactic de profesor universitar să fie scos la concurs, iar concursul să se desfășoare fără incidente, cât și în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, în calitate de rector al Universității din Oradea, respectiv, să solicite avizul din partea ministerului tutelar cu privire la organizarea concursului, să aprobe scoaterea la concurs a postului didactic menționat de către Consiliul de Administrație sub conducerea rectorului, să emită decizia de numire a lui Dindelegan Camelia Maria în post și să îi acorde titlul didactic de profesor universitar”.
Prea- sfântul preot Dindelegan a dat, din ”bruma sa de avuție”, și amărâților fără funcție, dar cu statut de membru în comisia de concurs pe post a preotesei Dindelegan, soția Părintelui:
” (…) inculpata Dindelegan Camelia Maria a dat unor membri ai comisiei de concurs pentru postul didactic de profesor universitar din cadrul Departamentului de Psihologie al Facultății de Științe Socio – Umane din cadrul Universității din Oradea, mai multe foloase, astfel încât aceștia să îndeplinească acte ce intră în îndatoririle lor de serviciu(…). Foloasele destinate rectorului, decanului și o parte dintre foloasele destinate membrilor ai comisiei de concurs, în schimbul scoaterii la concurs a postului, obținerii avizelor și a aprobărilor necesare și a desfășurării în bune condiții a examenului pentru ocuparea postului de profesor universitar, au fost date de inculpata Dindelegan Camelia Maria cu ajutorul soțului său Dindelegan Vasile Marin”.
Acest caz clasic de corupție în universitățile românești merită urmărit, până la ultimele sale resorturi. Acum s-a întâmplat la Oradea, ieri la Tg-Jiu, mâine, cine știe unde?!
Universitățile românești probează o lipsă de integritate supărătoare și o moralitate în derivă. Dacă această corupție groasă nu va fi atacată, cât de curând, instituțiile de învățământ superior își vor pierde credibilitatea, ireparabil.
Comments 1