Aurel Anghel, actualul director general al Societăţii Naţionale Închideri Mine Valea Jiului, este bine cunoscut în cercurile profesionale din Valea Jiului. Sub eticheta de “bun profesionist care a ars toate etapele profesionale” – după cum singur îşi spune, Anghel are o panoplie întreagă de fapte care “îl recomandă”.
Un dosar penal – ascuns ce e drept de organele statului din PetroşaniUn dosar medical – care l-a ţinut multe luni de zile departe de locul de muncă şi care l-a scăpat pentru o bună perioadă de timp de oprobiul public
Un dosar “corporatist” – care l-a transformat în nabab, fiind astfel fericitul câştigător al unui salariu lunar de 21.000 de lei plus o “componentă variabilă” conformă cu teoria managementului privat. La care se mai adaugă şi indemnizaţii obţinute din comisii “la fel de corporatiste” care au ca obiect de activitate “reducerea veniturilor companiei”.
Un dosar “comunitar” care îl recomandă pentru “dezinformările şi inexactităţile pe care le foloseşte în grupul profesional pentru a scăpa de răspundere”.
Urmele nu pot fi şterse deşi poliţiştii şi-au tras chipiul pe ochi.
Aşadar, despre dosarul penal al inginerului şef, la acel moment, Aurel Anghel, actual director general al SNÎMVJ, ştiu şi poliţiştii de la Petroşani, la unitatea cărora a ajuns o sesizare venită direct de la conducerea Companiei Naţionale a Huilei Petroşani, conducere asigurată – la acea vreme – de Daniel Surulescu. Doar ştiu, pentru că au înregistrat-o şi atât, ignorând faptele de natură penală semnalate de Corpul de Control al directorului general. Cercetările s-au derulat într-o linişte de mormânt, iar rezultatul îl putem doar anticipa urmărind traseul profesional al inginerului Aurel Anghel care în anul 2016 se bucură de poziţia de director general al Societăţii Naţionale de Închideri Mine Valea Jiului.
În subsidiar, observabil din facsimil, Anghel s-a ocupat de închiderea minelor încă din anul 2006, când lucra ca inginer şef la Mina Paroşeni – unitate subordonată Companiei Naţionale a Huilei – unde a coordonat acţiunile de înstrăinare a unor transformatoare. Bun vizionar inginerul Anghel dacă în 2006 a simţit intrarea pe program de închidere a unităţii miniere de la Paroşeni.
Ghinion. Dar doar unul în faza de preambul. Conducerea CNH a aflat, prin luna noiembrie 2006, că transformatoarele de la Mina Paroşeni plecau pe poarta unităţii în baza unor semnături date pe procese verbale chiar de către şefi. Plecau cu o destinaţie stipulată în procesele verbale, însă se pierdeau pe drum. Pe malul Jiului de exemplu, unde erau descompuse şi valorificate “en detail”. Resturile lăsate în urmă de către “artiştii în dezasamblarea transformatoarelor” au stat la baza verificărilor dispuse de Daniel Surulescu la mina Paroşeni. Adică, urmele i-au dat de gol. Gol anulat de “arbitrul plătit de statul român – poliţistul” care în urma verificărilor amănunţite “a lăsat în offsaid” conducerea CNH care a intenţionat să-şi recupereze prejudiciul şi să intimideze acţiunile infracţionale.
Şi pentru că i-a mers o dată, Anghel şi echipa lui de artişti a mai încercat o dată.
Consemn cu rezultat negativ. La loc comanda, s-a prins “brigada”
Tot inginer şef fiind, Aurel Anghel se trezea de dimineaţă chiar şi sâmbăta. Tot într-o sâmbătă – 26 august 2006 -, a dat dispoziţie ca “toată suflarea minerească” să se prezinte la unitate. În aceeaşi zi de “mobilizare”, Anghel informase doi maiştri că o “delegaţie” de la mina Lupeni urmează să ajungă la mină pentru a prelua două transformatoare arse, de putere mare.
Maistrul electromecanic Florin Stoica a descris peisajul zilei de 26 august 2006.
“M-am prezentat la serviciu în urma ordinului dat de domnul inginer şef Anghel Aurel care mi-a spus să vin la serviciu în această dată cu doi angajaţi de la atelierul AEM pentru a da unui delegat al EM Lupeni (a menţionat numele lui Ionete Marian) două bucăţi transformatoare pentru subteran. Domnul Anghel mi-a spus să ne trecem pe cartea de comenzi ca venind (la serviciu – n.r.) pentru reparare motor electric 132 KW. Tot domnul Anghel mi-a spus că transformatoarele pe care urma să le dăm să fie de putere mare şi arse dacă se poate”, a scris maistrul Florin Stoica în nota explicativă dată Corpului de Control al lui Daniel Surulescu.
Maiştrilor solicitaţi pentru “ambalarea transformatoarelor” le-a făcut opoziţie actualul lider de sindicat Domokos Laszlo, adjunct şef de sector la acea vreme. Laszlo afirma, potrivit actelor existente în dosarul Corpului de Control, că nu va permite plecarea transformatoarelor din unitate decât în baza unui “bon de mişcare”. Care bon, aţi ghicit, nu a mai apărut. Adică s-o fi mişcat, dar în sens invers.
Aceasta era etapa a doua a acelei acţiuni de la începutul lunii august despre care aflase conducerea CNH.
Toate declaraţiile persoanelor implicate nu au fost suficiente pentru poliţiştii din Petroşani care şi-au tras chipiul pe ochi în timpul verificărilor. De ce? Sau pentru cine? Urmează să vă demonstrăm în ediţiile următoare.
După 10 ani de la turnarea episodului “transformatorul”, Anghel ocupă poziţia de director general al SNÎMVJ, poziţie pe care a preluat-o de la Petre Drăgoescu în urma unui “bluf politic” din perioada USL. Anghel este membru PSD, cumnat cu deputatul PSD Cristian Resmeriţă, iar Petre Drăgoescu este membru PNL.
În acest deceniu scurs Anghel s-a manifestat profesional tot în funcţii de conducere, fiind angajat – pe rând – pe la minele Lupeni şi Uricani. Ultima unitate fiind cea la care a “asistat neputincios” la moartea celor 5 mineri, victime ale accidentului colectiv din februarie 2011. Aurel Anghel era atunci inginerul şef cu atribuţii de director, şeful unităţii aflându-se în concediu medical. Nici în acest caz, braţul legii nu l-a atins, dosarul accidentului fiind pe rolul Judecătoriei Petroşani, însă inculpaţi sunt doar subalternii lui Anghel.
Acum a venit rândul SNÎMVJ să fie condusă în acelaşi stil managerial, unul direcţionat împotriva interesului societăţii. Mişcările de personal, dar şi numirile în funcţii sau demiterile – după caz – au iz neprofesionist care se simte de pe Parângul Mare, de la 2519 metri altitudine. Asta dacă rămân şi definitive, fiindcă instabilitatea inginerului este oglindită şi în luarea unor decizii şi anularea lor în mai puţin de 24 de ore. Aşa poate fi încadrată şi ultima ispravă profesională a lui Anghel care a decis demiterea directorului de la Mina Paroşeni, Cornel Hîrtop, în cursul zilei de luni, şi apoi şi-a negat decizia la primele ore ale dimineţii de marţi. Noroc că s-a “îmbolnăvit” Hîrtop şi aşa Anghel poate face manevre de întoarcere.
Tactul managerial marca Anghel poate fi unul justificativ dacă priveşti de la înălţimea unui salariu lunar fix de 21.000 de lei la care se adaugă componentă variabilă de zeci de mii de lei şi alte indemnizaţii rezultate din activitatea unor comitete instituite la nivelul societăţii. Comitete gen Comisie de Securtitate şi Sănătate în Muncă, Comisie de audit şi Comisie de nominalizare şi remunerare. Ce rol au acestea ştiu doar beneficiarii de indemnizaţii şi doamna Elena Rad – procesatoarea de rapoarte de activitate. În economia SNÎMVJ obiectivul comisiilor este doar de reducere a veniturilor. Că, deh, cine poate, poate.
Cu alte cuvinte, într-un tablou peisagistic… “munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”. Cheia de la poartă o au ei, băieţii aceştia pe care nu i-a deranjat nici adierea vântului, fiindcă s-au făcut frate cu “Codru`”. Iar Codru a jucat întotdeauna la Dinamo, fiind legitimat la MAI.