Când politica e mai tare decât arta: Muzeul de Artă din Timișoara la ora contestărilor (I)

Printre zecile de pagini apărute pe Facebook cu apelul ”Salvați…”, figurează din iunie 2016 Salvați Muzeul de Artă Timișoara. Ce amenințare planează asupra frumosului muzeu, restaurat timp de peste 40 de ani, se explică în debutul paginii:„Salvați Muzeul de Artă de abuzurile lui Neumann! Opriți un manager din cauza căruia au plecat 19 angajați. Readuceți arta în Palatul Baroc!”. Există bănuiala că în spate s-ar afla fostul director al muzeului, profesorul și scriitorul Marcel Tolcea, schimbat din funcție politic, odată cu pogorârea USL peste județ. Imediat, un concurs la punct fix l-a declarat câștigător în 2013 pe unicul candidat, istoricul Victor Neumann, simpatizant la vedere al liberalilor. „Dacă Tolcea s-ar fi înscris, eu nu participam la concurs”, ne-a declarat dl. Neumann. Fostul director însă nu se putea înscrie, de vreme ce comisia de evaluare a activității muzeului l-a umilit cu o notă nedemnă, sancționându-l ca „băsist”, nu ca manager. Fiindcă, se știe, Muzeul de Artă se află sub jurisdicția Consiliului Județean unde decid politicienii locali. Dar, acestea sunt ale trecutului și ale politichiei, excesiv de prezentă peste tot. Inițiativa pentru o Justiție Curată a stat de vorbă cu mulți dintre cei care cunosc evoluția instituției, cu decidenți județeni, cu fostul director și cu directorul actual. Angajații, de teamă, nu vorbesc, decât sub anonimat sau, timid, pe Facebook.

În spațiul public au apărut de curând critici deschise la adresa actualului director, arătat cu degetul că deprofesionalizează instituția, aducând în locul specialiștilor istorici sau pur și simplu acoliți. O scrisoare deschisă cu titlul Mai avem nevoie de specialiști? a istoricului de artă Rodica Vârtaciu, fostă șefă a Secției de artă a muzeului în urmă 14 ani, a fost remisă presei, ca semnal de alarmă asupra desconsiderării personalului calificat și asupra riscului ca Muzeul de artă timișorean să piardă prestigiul meritat:

Orientarea muzeului s-a îndepărtat de legislația promovată de Ministerul Culturii, atingând domenii adiacente cercetării în istoria artei și în muzeografia de artă, tinzând să acopere domenii de istorie culturală, interacțiuni între acestea, dominate de cercetările conceptuale. Faptul nu ar fi decât benefic, ducând la modernizarea activității muzeului, dar… toate acestea se fac în detrimentul normelor de existență a unui muzeu de artă, în care primează cercetarea, expunerea și promovarea colecției muzeului în primul rând. Datorită existenței acestei colecții trăiește și funcționează acest muzeu, nota Prof. Dr. Rodica Vârtaciu la finele lui iunie.

Prof.Dr.Neumann crede că sunt „atacuri cu tentă ideologică”, considerații nedrepte, bârfe și frustrări personale cu care instituția nu polemizează. Pe site-ul muzeului se află mai multe anunțuri și rezultate de concurs pentru poziții de șef de secție, ghidaj, muzeograf, inspector de specialitate ș.a., concursuri asupra cărora planează suspiciunea că nu ar respecta condițiile impuse de legislație și de H.G. 286 din 23 martie 2011, care stabilește condițiile de înscriere la examenele de angajare și promovare. Documentul precizează condiția studiilor de istoria artei, proba teoretică în domeniu contând în proporție de 70% din nota finală. Se adaugă exigența de a fi cunoscută legislația în domeniu, în special Legea 311/2003, a muzeelor și a colecțiilor. Unele comisii de concurs au fost constituite din profesori universitari proveniți din alte domenii. De exemplu, în componența comisiei pentru șef de secție au intrat profesori universitari de engleză, latină și istorie. Niciunul specializat în ale artei. Însă comisia a fost aprobată de Consiliul Județean unde, printre alții, de cultură se ocupă un fost sindicalist de la fostul complex de porci, COMTIM. Dl. director susține că artele, filologia, filosofia, istoria etc. sunt surori, așa că trebuie să vedem lucrurile mai larg. N-ar fi nevoie să ne cantonăm în specializări înguste într-o epocă a convergențelor. Săptâmânalul Timpolis a solicitat CV-urile candidaților, dar n-a avut succes, muzeul refuzând aceste informații pe motiv că ele conțin date personale. Concluzia transmisă de șeful instituției a fost că un muzeograf necesită „o pregătire multidisciplinară în domenii ca arte plastice, ştiinţe umaniste (istorie, filologie, filozofie), ştiinţe social-politice”, așadar comisiile incriminate au fost alcătuite din „persoane cu pregătire şi experienţă profesională în domeniile postului pentru care s-a organizat concursul şi în domeniile de activitate ale muzeului” (Timpolis/18 iulie 2016). Punct.

O altă dandana, recentă, a fost semnalată într-un memoriu remis noului președinte al Consiliului Județean, pesedistul Sorin Grindeanu. Concursul pentru ocuparea postului de contabil-șef, desfășurat în perioada 27 iulie-5 august 2016, a fost contestat fiindcă n-a respectat prevederile Legii 112/2016, în vigoare din iunie, privind aprobarea O.G.41/2015 care cere ca încă la înscriere candidatul la șefia compartimentului financiar-contabil să dețină atestatul în domeniul Sistemului European de Conturi. Președintele C.J.Timiș promite că va cerceta situația, dar face și un fel de eschivă: n-ar dori să fie arbitru între actualul director și fostul director, semnatar al memoriului. În fapt, are de cercetat fapte și legalitatea lor, indiferent cine le-a semnalat, așa că așteptăm rezultatul. Dar un muzeu de artă nu înseamnă numai politică de resurse umane, ci mai ales activitate culturală: expoziții de prestigiu, cercetare în domeniu, evenimente de anvergură în jurul colecțiilor sale etc. Analizăm în partea a doua aceste aspecte.