Când politica e mai tare decât arta: Muzeul de Artă din Timișoara la ora contestărilor (II)

Expozițiile organizate ritmic cu nume răsunătoare ca Van Gogh, Chagall, Rembrandt, Dali sau Picasso, prezentați cu litografie, gravură și desen, sau expozițiile cu artiști contemporani – proiectul temerar Baroque/Urban, De la baroc la neo-baroc fiind cel mai recent – dau publicului larg satisfacție și creează o dinamică culturală în oraș. Pretențioșii care au bătut muzeele Europei au așteptări mai mari și cârcotesc.

Ubicuitatea domnului Neumann

Dl. Neumann, directorul instituției, deși mulțumit de realizări, se plânge de fondurile insuficiente și de salariile mici care îi îndepărtează pe specialiști de muzeu. Pe de altă parte, specialiștii rămași – muzeografi, restauratori, conservatori – se simt disprețuiți. Locul celor plecați este luat de oameni cu studii în istorie, adesea doctoranzi ai directorului.

Dl. Neumann crede că e firesc și se consideră el însuși expert în domeniu, de aceea semnează cam tot ce apare sub egida muzeului, de la cataloage de expoziție, la articole și prefețe. ”Angajații nu știu să scrie, degeaba au unii studii de artă, de aceea sunt nevoit să scriu eu”, a declarat dl. director pentru IJC, convins că nici istoricii de artă consacrați ai urbei n-ar face-o mai bine.

Revista Euroregionalia apărută în 2014 sub sigla muzeului îl are ca director tot pe dl. Neumann, adoptând programatic ”profilul interdisciplinar” care domină organizarea actuală a muzeului. În decembrie 2015, un eveniment special a fost dedicat la muzeu seriei de autor Victor Neumann, în colaborare cu Centrul de Studii Avansate în Istorie din Universitatea de Vest Timișoara și Editura RAO.

Centrul este condus de dl. Neumann iar secretariatul l-a asigurat o vreme Tabita Mureșan, plătită de la muzeu, ceea ce a produs rumoare în instituție. Când s-a aflat, a fost rechemată la bază. Nici Valeriu Musteață, admis ca muzeograf II, nu are calificare în domeniu, așadar face mai degrabă administrație: ”Dragă Valeriu, dacă tu ai fi fost angajat la Muzeul de Artă din Timișoara pe baza unei bibliografii adecvate postului de muzeograf în domeniul istoriei artei și nu pe , dacă ai fi fost examinat de o comisie deontologică, dacă, după angajare, ai fi avut curiozitatea de a parcurge publicațiile muzeelor timișorene, naționale și internaționale, dacă ai fi avut curiozitatea să răsfoiești arhivele Muzeului Banatului și Muzeului de Artă, ai fi putut să îți răspunzi singur la întrebarea ce a făcut d-na Rodica Vârtaciu sau ce au făcut ceilalți specialiști ai muzeului pentru această insituție de-a lungul vremii”, îl admonesta pe Facebook Marcela Oprescu, reputată muzeografă retrasă recent din MArtT.

Muzeul de Artă, istoria conceptuală și agenda personală.

Un manager n-ar trebui măsurat după ”atmosferă”, nici după afilierea politică, deși acesta e criteriul determinant azi în funcțiile publice, unde competența rămâne secundară. Relevante ar trebui să fie proiectul de construcție insituțională, folosirea fondurilor și, fiindcă e vorba despre zona culturală, prestigiul muzeului.
Victor Neumann accentuează că este foarte atent cu banii și legalitatea. Prioritățile sale însă sunt discutabile. În septembrie 2015, MArT dedica suma de 60 000 lei, obținută prin Hotărârea nr.54/25.02.2015 a Consiliului Județean Timiș, organizării celei de-a 18-a Conferințe internaționale de istorie conceptuală, în parteneriat cu Centrul de Studii Avansate în Istorie – CSAI și Școala Doctorală de istorie conceptuală din UVT, ambele conduse de dl. Neumann.

Suma nu este minoră, din moment ce Bibiloteca Județeană primea doar 55 000 lei pentru toate acțiunile, iar suma totală alocată activităților culturale ale instituțiilor subordonate CJT era de 800 000 lei. Din Raportul științific pe perioada ianuarie-decembrie 2015 al CSAI reieste că acesta este un proiect universitar fără legătură cu arta sau cu activitățile muzeale. În programul conferinței a fost inclusă o vizită la muzeu a participanților. Atât. Dl. Neumann crede că o astfel de conferință aduce prestigiu instituției. Probabil universității și organizatorului.
Iresponsabilitatea CJT, care a aprobat consistenta sumă din bani publici, reprezintă un factor favorizant pentru subtile deturnări spre agende personale. Dealtfel, evenimentul a fost precedat în noiembrie 2013 de o inițiere cu titlul Ce este istoria conceptuală? Definiții, interpretări, narațiuni organizată la Muzeul de Artă, transformat treptat într-o scenă a carierei și relațiilor personale.

Instituția ar trebui susținută nu criticată, ne-a atenționat directorul, fiindcă Muzeul de Artă reprezintă nucleul viitoarei Capitale Culturale Europene 2021 pentru care Timișoara candidează, proiect coordonat de soția sa, Simona Neumann. Privind dintr-o altă perspectivă, în nicio împrejurare o analiză critică nu dăunează sănătății instituționale, Capitalei culturale europene, titlu râvnit de timișoreni și nici nu produce riduri pe fața culturală a urbei.