Management dezastruos, presărat cu achiziţii direcţionate politic sau de interese personale, au adus Universitatea de stat din Târgu Jiu în pragul falimentului. Salariile profesorilor au fost micşorate „voluntar”, prin acordarea forţată de concedii, iar acum conducerea elaborează criterii pentru disponibilizări de la înălţimea unor performanţe în cercetare plătite scump din bugetul universităţii unui cerc restrâns de angajaţi, şi totuşi… dezastrul financiar are mai multe faţete. Şi cea mai dureroasă este imaginea dezolantă a clădirilor în care UCB a investit zeci de milioane de euro, în ultimul deceniu: biblioteca, Senatul, sala de sport… şi o clădire-monumet istoric în care au acces, cu cartelă magnetică, doar 10 angajaţi.
Nici SRL-ul n-am mai rămas de „Biblioteca” lui Gorun
Să începem cu clădirea așa-zisei „Biblioteci universitare centrale” situată pe strada Vulcan nr.21.Achiziția ei, în august 2006, a ținut prima pagină a ziarelor locale prin suma fabuloasă pentru care a fost achiziționată, 13,5 miliarde lei vechi – aproape 400.000 de euro la acea vreme. Clădirea, care nu era complet finisată pe interior, a mai “înghițit” vreo 300.000 de RON, pentru a putea fi folosită, la care se adaugă costul mobilierului specific unei biblioteci.
Inaugurarea Bibliotecii universitare centrale s-a făcut cu mare fast, în data de 2 iunie 2007, panglica inaugurală fiind tăiată de primarul Florin Cârciumaru și de rectorul de atunci, Adrian Gorun, în aplauzele cadrelor didactice, care nici că au mai călcat prin ea. Nici studenții nu s-au îngrămădit să citească vreo carte pe acolo, aşa că imobilul a primit o mulțime de alte destinații.
În data de 17 martie 2009 s-a hotărât mutarea Bibliotecii „Tudor Arghezi” în fostul sediu al Rectoratului din Bulevardul Republicii nr.1, spațiile din acesta rămânând libere după mutarea acestuia în clădirea Facultății de Inginerie.
Și iată cum un spațiu achiziționat pentru o necesitate „urgentă” a universității, cum a susținut rectorul de atunci Adrian Gorun, s-a constatat a fi o strategie nepotrivită care a scos din bugetul universității sume considerabile. Dovada o constituie faptul că la data apariției acestui articol Biblioteca „Tudor Arghezi” a dispărut din peisajul urbanistic al orașului. De ce n-a ținut această „găselniță” cu Biblioteca centrală este simplu. Toate facultățile dispuneau în anul 2006 de biblioteci și sală de lectură în sediile lor dar și de un fond de carte de specialitate iar biblioteca de pe Vulcan le era peste mână studenților.
Prin această mișcare „strategică” în clădirea de pe strada Vulcan nr.21 a fost adusă Școala Masterală și Școala Doctorală. Școala Masterală n-a existat în realitate niciodată, masteratele fiind coordonate de către fiecare facultate. Cât privește școala doctorală aceasta a existat, la început, doar cu numele, asocierea celor două urmând să justifice faptul că universitatea are toate formele de pregătire universitară. Acum, Școala Doctorală a dispărut și faptic.
Nici cele două școli n-au stat prea mult în sediul de pe Strada Vulcan deoarece în locul lor a fost adus în anul 2010 Institutului de cercetare, dezvoltare și inovare A.N.Whitehead, despre care Adrian Gorun declara în ziarul Pandurul din data de 26 ianuarie 2010, în cadrul unui interviu intitulat “2010, anul cercetării la UCB”: “Tot pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice, se are în vedere amenajarea cu mijloace proprii şi-n condiţii moderne a localului pentru Institutul de Cercetare Ştiinţifică „A.N.Whitehead”, vezi fotografia de jos.
8 august 2014 – Institut de Cercetare, Dezvoltare și Inovare „A.N. Whitehead”
27 octombrie 2016 – Clădire abandonată
Tot în sediul de pe strada Vulcan a fost stabilit și sediul fantomaticei S.C.”UCBDevelopement” S.R.L., o societate comercială înființată de universitate care, după ce a “înghițit” 200.000 de lei din bugetul universității, a dispărut fără urmă, cu bani cu tot. Iată și dovada.
Deși durata de funcționare a S.C. „UCB Developement” S.R.L. era nelimitată, astăzi nu se mai știe nimic despre acesta, și nici despre capitalul social înscris de universitate.
Apoi, a fost mutat acolo Departamentul pentru Învățământul la Distanță care a stat și el o perioadă extrem de scurtă.
În prezent, 27 octombrie 2016, la 11 ani după ce a fost achiziționată, pe clădirea fostei biblioteci nu mai este nici o firmă care să indice faptul că această clădire ar mai fi a universității și că acolo ar mai funcționa ceva, fotografia din dreapta.
Casa Agronomului, bună de sport pe „lucrarea” unui angajat PD-ist
O altă clădire abandonată din rațiuni de management performant este clădirea de pe Calea București, cunoscută și sub numele de Casa Agronomului, clădire intrată gratuit în patrimoniul universității prin bunăvoința autorităților locale. Acolo a hotărât Biroul Senatului universității, în ședința din data de 27 septembrie 2006, că trebuie să-și aibă sediul fosta facultate de Educație fizică. Și ca să aibă și o curte pe măsură, așa cum stă bine unei facultăți de sport, în anul 2007 a fost achiziționat și terenul din fața clădirii, de la o persoană fizică din București, la un preț, în Euro, de trei ori mai mare decât prețul pieței de la acea dată. În anul 2008, lucrările de amenajare au fost scoase la licitație, iar licitația a fost câștigată de firma S.C.MARPREST S.R.L.Târgu Jiu, firmă ce aparținea unui PD-list, Marian Vintilescu.
Pentru că șefii universității au fost mulțumiți de calitatea lucrărilor executate, printr-un „concurs de împrejurări”, Marian Vintilescu a ajuns Director General Administrativ al Universității “Constantin Brâncuși” și ar mai fi fost și în ziua de azi dacă n-ar fi fost nevoie de el și în alte funcții importante din universitate. Nu este lipsit de importanță să amintim faptul Marian Vintilescu era coleg de partid cu Adrian Gorun, care a și candidat la alegerile din 2008 la un post de deputat din partea PDL Gorj.
Adrian Gorun, membru PDL, pe vremea când încerca să convingă populația Gorjului să-l aleagă ca deputat
Apoi, clădirea a fost supusă unei reparații capitale pentru care au fost cheltuite alte milioane de lei. Acoperișul clădirii a fost reconstruit, ferestrele și ușile au fost realizate din termopan, iar sălile de curs și birourile cadrelor didactice au fost parchetate și mobilate conform cerințelor desfășurării unui învățământ de calitate. Adăugați la toate acestea aparatele de aer condiționat care împânzeau fațada clădirii și aveți dimensiunea investiției făcute în această clădire. Adică o clădire cu pretenții de spațiu universitar modern.
Și, când toți, cadre didactice și studenți, erau fericiți cu condițiile în care își desfășurau activitatea, Președintele Senatului, Adrian Gorun, a hotărât să mute sediul facultății la noul sediu al universității din Complexul Debarcader și să lase Clădirea de la Drăgoieni în “conservare”, ca să nu zicem în părăsire.
Chiar şi acum, la 8 ani distanţă, clădirea arată impecabil, doar gardul împrejmuitor a dispărut în cea mai mare parte, iar curtea și spațiul din fața gardului sunt invadate de buruieni. Un banner cu admiterea te mai face să crezi că acest spațiu aparține universității, dar sloganul contrastează dureros cu realiltatea.
„Suntem cea mai bună alegere”: Abandonul
Doar vântul deschide poarta fostei Facultăţi de Sport
Tot pe Calea București, la numărul 69, se mai află o altă clădire preluată de universitate de la învățământul preuniversitar, și anume, fosta școală nr.10. Imediat ce a fost preluată clădirea a fost repartizată, ca sediu, facultății de Educație Fizică și Sport.
Nici în imobilul de pe Calea București, nr.69, nu se mai desfășoară nici o activitate didactică, deși poarta gardului împrejmuitor este deschisă,…de vânt.
Apoi, imediat, clădirea a intrat într-o amplă reparație capitală, la fel ca și Casa Agronomului, începând de la acoperiș și continuând cu gard împrejmuitor, termopane, parchet, mobilier și alte accesorii prin numeroase licitații care au consumat zeci de milioane din bugetul universității. După terminarea reparației capitale clădirea a fost repartizată ca sediu fostei Facultății de litere. Astăzi, dacă ar fi să ne luăm după ce scrie pe clădire aici ar trebui să funcționeze Colegiul universitar” Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu. Pentru că în două rânduri, când am fost acolo, n-am găsit pe nimeni, ne-am interesat și am aflat că, de fapt, nici acolo nu se țin cursuri deoarece nu mai sunt studenți la colegiu.
Clădire de patrimoniu – „pe cartelă” pentru 10 angajaţi
Un ultim popas l-am făcut la fosta clădire care a găzduit, până în 2009, sediul rectoratului universității, casa Grigore Iunian. Ni s-a spus că aici s-ar fi mutat sediul Bibliotecii centrale universitare “Tudor Arghezi”, deoarece localul de pe strada Vulcan nr.21 n-ar fi fost în centrul orașului, fiind peste mână pentru studenți. Când am ajuns aici, nici urmă de Bibliotecă centrală. În stânga și în dreapta intrării principale a clădirii, fotografia de mai jos, două firme ne arătau că aici se află SENAT și INSTITUTUL DE POLITICI PUBLICE, ADMINISTRAȚIE și ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI.
Cândva, aici a fost mutat sediul Bibliotecii „Tudor Arghezi”. Acum, aici este altceva.
Noi știam că SENATUL universității are un spațiu modern amenajat în clădirea unde se află RECTORATUL și că acolo se țin ședințele acestuia. Am vrut să cerem niște informații despre INSTITUTUL DE POLITICI PUBLICE, ADMINISTRAȚIE și ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI și am dat să intrăm. Dar, surpriză, ușa era închisă. După cercetări anevoioase am aflat că intrarea în acest imobil a fost securizată din dispoziția Președintelui Senatului Adrian Gorun. Cu alte cuvinte în acest imobil nu poți intra decât pe bază de cartelă magnetică la purtător. Am aflat că în acest imobil își desfășoară activitatea, feriți de ochii “răutăcioșilor”, oamenii de încredere ai “șefului”, în total vreo 10 la număr. Ceea ce este mai important este faptul că în această clădire își are biroul Secretara șefă a universității și din acest motiv accesul în clădire trebuie să fie liber în permanență, în intervalul 8-16. Se zice că nici rectorul universității nu are acces aici, ceea ce ni se pare curios, dacă nu cumva sunt răutăți. Oricum, este regretabil faptul că acestei clădiri, declarată monument istoric, universitatea nu-i găsește o utilizare pe măsura valorii sale și o lasă la bunul plac al unor persoane incapabile să-i înțeleagă valoarea istorică și arhitecturală. Dar ceea ce este mai grav este faptul că o persoană, chiar din conducerea universității, își permite să interzică liberul acces într-o instituție publică numită universitate.
La recenta vizită făcută în Gorj de către Președintele României, Klaus Iohannis, acesta a tras un semnal de alarmă asupra managementului neperformant din învățământul școlar și universitar gorjean, declarând ”Fără performanță în educație nu există viitor. Iar fără un management școlar și universitar modern, care să imprime cultura integrității și meritocrația, nu există performanță. Și cel mai bun mod de a asigura această cultură este ca liderii comunității școlare și universitare să dea ei înșiși un exemplu de succes și de moralitate”. L-or fi informat consilierii și serviciile despre ce se întâmplă în învățământul universitar gorjean, pentru că niciun parchet nu a investigat şi nimeni nu a fost tras la răspundere pentru previzibila dispariţie a Universităţii Constantin Brâncuşi.