Distanța dintre cele două instanțe este de numai 1,4 kilometri. Dosarul a plecat de la Curtea de Apel vinerea trecută, 29 aprilie 2016.
Într-o postare pe propria pagină de Facebook, jurnalistul precizează că CCR trebuie să se pronunțe în acest dosar cât mai curând, cu suficient timp înainte de alegeri, pentru a nu exista posibilitatea de contestare a rezultatelor alegerilor și de refacere a lor.
Mai jos, întregul text al postării:
„Niște oameni rău intenționați se joacă cu focul și se pare că ei încă nu au aflat asta. De aceea, este bine să-i avertizăm din timp și să le explicăm de ce ar trebui să lase chibriturile jos.Distanța dintre Curtea Constituțională și Curtea de Apel București este de 1,4 kilometri și se parcurge pe jos în 18 minute (potrivit Google Maps, foto). Invers e mai greu de estimat. Mâine se face săptămâna de când Curtea de Apel București a confirmat oficial că a trimis – în aceeași zi de vineri, 29 aprilie – către Curtea Constituțională al doilea dosar în care am atacat prevederi din legea electorală. Dosarul nu a ajuns nici până acum la CCR.
Este pentru a doua oară când se întâmplă așa ceva cu acest dosar, în condițiile în care alte dosare privind legea electorală – formate mai târziu, pe 3 sau 4 mai – sunt deja înregistrate la CCR. Sigur, aș putea să mă apuc să sap ca să văd pe unde s-a blocat dosarul, dar ar fi pierdere de timp: sunt convins că aș putea ajunge, în cel mai bun caz, la vreo grefieră sau la poștaș. Nu mă interesează. Mai util pentru toată lumea e să arăt de ce este cât se poate de vital și de mare interes public ca Curtea Constituțională să se pronunțe cât mai repede, pe fond, și asupra articolului care reglementează numărul de tururi de scrutin.
I-am auzit ieri pe domnii Tăriceanu de la ALDE și Florin Iordache de la PSD spunând că ar fi dispuși să se discute despre sistemul electoral, despre cât de corectă este alegerea primarilor într-un singur tur, dar numai după ce alegerile din acest an vor fi trecut. În primul rând, avem un autodenunț: așadar cei doi domni simt că e ceva în neregulă cu acest sistem, sunt dispuși să mai negocieze, dar numai după aceste alegeri. În al doilea rând, avem o mare naivitate: că se poate suspenda discuția despre sistemul de vot fără nicio consecință asupra actualelor alegeri. Or așa ceva este imposibil. Și nu pentru că așa vreau eu sau alți nebuni ca mine, ci pentru că așa vrea natura umană. Iar natura umană nu poate fi înfrântă nici cu directive de partid (au mai încercat comuniștii, dar nu le-a ieșit), nici cu uneltiri subterane care implică grefiere sau poștași. Iată de ce.
Presupuneți că sunteți candidat de primar și că ați pierdut alegerile pentru că v-ați clasat pe locul al doilea. Ați folosi orice instrument legal pentru ca rezultatul să nu rămână așa și să vă jucați până la capăt toate șansele, măcar pentru ca banii cheltuiți în campanie să nu fi fost irosiți degeaba? Eu cred că da. Ei bine, acest instrument există, este infailibil și, în anumite condiții, e de natură să ducă la refacerea alegerilor dacă este folosit în mod corect. Îl pot folosi deopotrivă atât liberalii acolo unde primăria a fost câștigată de un pesedist, cât și pesediștii acolo unde primăria a fost câștigată de un liberal. În România sunt peste 3.200 de localități și este limpede de imaginat cam ce s-ar întâmpla dacă s-ar reface alegerile măcar în jumătate dintre ele.
Eu cunosc deja acest instrument – dar probabil că n-oi fi singurul deștept din țara asta, presupun că îl știu mulți alții și abia așteaptă să-l folosească. Există o singură situație în care acest instrument nu poate fi folosit: Curtea Constituțională să se pronunțe, indiferent cum, cu suficient timp înainte de alegeri asupra scrutinului într-un singur tur, astfel încât, dacă va fi cazul, legea să fie corectată.
De aceea, fac un apel călduros la toți uneltitorii și naivii: oameni buni, nu vă jucați cu natura umană și lăsați poștașul să-și facă meseria!”
